Teologul și filosoful german Dietrich Bonhoeffer, ucis pe 9 aprilie 2045, într-un lagăr nazist – RV

9 aprilie 1945. “A fi creștin nu este o afacere de moment, ci necesită timp”. “Doar credința puțină ne poate învinge”: sunt cuvinte și gânduri ale teologului de religie evanghelică Dietrich Bonhoeffer, ucis în urmă cu 70 de ani, pe 9 aprilie 1945, în lagărul de concentrare nazist Flossenbürg, sub acuzația de a fi participat la o conjurație împotriva regimului condus de Adolf Hitler. Despre figura filosofului Bonhoeffer, colegul nostru Amedeo Lomonaco a stat de vorbă cu mons. Ignazio Sanna, teolog italian și arhiepiscop de Oristano:”Teolog, creștin, contemporan. Sunt trei trăsăturile care descriu personalitatea acestui mare om al Bisericii. Mai ales teologia sa, întrucât a dat cu adevărat un impuls modului în care teologia este legată de viață, o teologie care interpretează într-adevăr dimensiunile existenței creștine. Bonhoeffer a spus că ar trebui să trăim, creștinește, ca și cum Dumnezeu nu s-ar uita la noi în acest moment Când Bonhoeffer vorbește despre un creștin matur se referă la capacitatea de a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Maturitate creștină înseamnă să fii în măsură să trăiești o legătură strânsă cu un Dumnezeu care-ți este intim sufletește, nu un Dumnezeu care “pune petici” când se rupe câte ceva în viața noastră, după cum obișnuia să spună Bonhoeffer. Apoi, o altă trăsătură caracteristică este contemporaneitatea, Bonhoeffer propunându-ne ca ideal faptul de a-l face pe Isus contemporanul nostru.”Despre viața creștină a teologului și filosofului german, trăită până la martiriu, arhiepiscopul de Oristano, mons Ignazio Sanna a readus în memorie momentul suprem, clipa morții lui Dietrich Bonhoeffer:
“Medicul care a asistat la execuție, a spus că [Bonhoeffer] aștepta în genunchi, cu extraordinară demnitate. Acest medic a spus că în numeroși ani de exercitare a profesiunii nu mai văzuse niciodată un om care să se pregătească pentru momentul morții cu o atât de mare decență interioară. Acest lucru demonstrează că avea o profundă viață interioară, o credință adâncă și, în acel moment, o autentică credință în Înviere și în Viața eternă.”

Teologul și filosoful german de la a cărui moarte se împlinesc 70 de ani, pe 9 aprilie 2015, avea convingerea că Biserica este chemată să devină parte a lumii, să împărtășească luptele și perplexitățile acesteia… 

“În concepția sa, Biserica nu trebuia să se plaseze în opoziție, ci să se implice în situația persoanelor. Consider că această modalitate este caracteristică Papei Francisc. Când spune “să nu stai la balcon”, [în sensul de a privi la o situație fără să intervii] se referă la o viziune similară cu cea a lui Bonhoeffer, și anume de a ne implica și de a ne lăsa implicați în viață, de a participa la suferința persoanelor. Ba chiar mai mult, Papa spune: ‘Mai bine o biserică ce se mai împiedică uneori decât o biserică ce rămâne închisă și asfixiată în interiorul unor structuri, de teama de a nu greși’.”

Întrebat în legătură cu influența gândirii lui Bonhoeffer asupra dialogului ecumenic, arhiepiscopul de Oristano, intervievat de Radio Vatican la 70 de ani de la moartea teologului și filosofului german  Dietrich Bonhoeffer, a spus:
“Mi-aș dori să aibă o mare greutate pentru că de multe ori sfera în care ni se pare a fi dificil să facem un parcurs comun este cea cristologică. Dacă noi ne lăsăm inspirați în modalitatea de a vedea omul de persoana însăși a lui Isus, aș spune că – din acest punct de vedere – este posibilă găsirea unui numitor comun pentru apărarea demnității persoanei umane. Dacă ținem privirea fixată asupra lui Cristos și mai puțin asupra structurilor și a normelor de drept canonic, probabil, suntem în măsură să facem câțiva pași în plus pentru aflarea motivațiilor și inspirațiilor privind modalitatea de a păși împreună.”

R.V./A.M.

Exprimaţi-vă opinia