ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

29. Pe dușman îl recunoști

după coada sa de șarpe (ES nr. 334)


Când descoperi dușmanul și îl recunoști după coada sa de șarpe și după scopul rău la care te conduce, îți este de folos să examinezi imediat șirul gândurilor bune pe care el ți le-a sugerat și începutul lor și cum, încetul cu încetul, a încercat să te facă să cobori de la bucuria spirituală în care te aflai, până la a te atrage în intenția sa depravată. Aceasta pentru ca prin intermediul unei astfel de experiențe, asumată și înțeleasă, tu să poți să te păzești pe viitor de înșelăciunile sale obișnuite (ES nr. 334).

 

Această regulă spune că, odată descoperit dușmanul, trebuie analizat șirul gândurilor, pentru a vedea pe unde s-a infiltrat. Până la urmă, întotdeauna se recunoaște răul, precum șarpele după coadă. Totuși e bine să descoperi prin ce punct s-a insinuat în tine, în care punct slab sau puternic – viciu sau idee bună și fixă – pentru a te înșela tocmai cu binele. Este un punct slab unde el te va submina mereu. Îți va fi util să îl cunoști pentru viitor.

 

Privește cu grijă unde, în desfășurarea gândurilor tale, ai trecut de la simplitatea senină a lui Dumnezeu la ambiguitatea și neliniștea dușmanului. A răsturna binele în rău e lucrarea sa tipică. Îți lasă însă spoiala binelui, astfel încât să consideri că tu ai dreptate, convins fiind că greșește cine gândește altfel; iar cine îndrăznește să te critice, îl consideri, dacă nu un nesimțit de rea-credință, cel puțin un imbecil de bună-credință.

 

Atitudinea de apărare, autosuficiența sau disprețul, pe care le adopți față de cine nu te aprobă, e deja semnul spiritului rău sau al greșelii tale. Ascultă-l cu respect și gândește-te că, în principiu, are dreptate; apoi vezi dacă efectiv nu e așa. Dușmanul nu numai că te face să comiți răul cu bună-credință, dar face și să fie urât binele pe care îl vede rău reprezentat în „cei buni”. De câte ori, văzând lipsa de bucurie, de libertate și de corectitudine sau mărginirea și bigotismul celor buni, nu e discreditat în ochii tuturor binele însuși! Deși frumosul nume al lui Dumnezeu este blestemat din cauza credincioșilor (cf. Is 52,5; Rom 2,24).

 

Când ești prea sigur, sau de-a dreptul dur, la orice confruntare cu ceilalți, fii sigur că ești deja în afara adevărului, dacă nu în conținut, sigur măcar în modalitate.

 (conform textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Prin ce semne ai descoperit dacă cel care a influențat gândurile și faptele tale a fost spiritul bun sau spiritul rău?
  • Experiențele înșelăciunii spiritului rău îți servesc drept învățătură?
  • Privește cu grijă unde, în desfășurarea gândurilor tale, ai trecut de la simplitatea senină a lui Dumnezeu la ambiguitatea și neliniștea dușmanului.
  • Te-ai scandalizat sau ai fost scandalizat datorită lipsei de bucurie sau de coerență a unor credincioși?
  • Te lași corectat în înșelăciunile tale, sau te încăpățânezi și spui că ceilalți sunt cei care greșesc?

 


MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Gen 3-4: prezintă cu finețe mecanismul înșelător al păcatului față de Dumnezeu, respectiv față de frați. Dușmanul pornește de la prezentarea unui bine de dorit – «a fi ca Dumnezeu», sau a fi plăcuți lui precum Abel – și în acesta inserează, o dată cu invidia, sentimente de suspiciune și tristețe. Iar după ce a condus la rău, induce la autojustificare, care e împietrirea în rău.

 

 OBSERVĂ:

Unde ai ajuns cu gândurile și intențiile tale, dacă s-au păstrat curate în timpul drumului lor sau dacă a intervenit ceva și au coborât de la intenția lor bună și cinstită.

 

ROAGĂ-TE:

Ca să poți percepe cât mai devreme infiltrarea celui rău în gândurile tale și să nu te lași dus la cele rele, o dată ce ai început cu binele.

———————————————

bunvest 29

Exprimaţi-vă opinia