ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

27. Când cel rău se preface

în înger de lumină (ES nr. 332)


E propriu mesagerului rău, când se preface în înger al luminii, să insinueze în tine gânduri bune și sfinte care îți produc plăcere; după aceea, încetul cu încetul, încearcă să se impună trăgându-te spre intențiile sale necurate (ES nr. 332).

 

Cu cel care caută să progreseze, dușmanul se travestește în înger al luminii, pentru a-l putea induce în eroare (cf. 2 Cor 11, 14), şi câți nu se lasă înșelați! Unul se gândește la lucruri bune, chiar sublime și sunt doar simple aberații; altul are revelații importante, de-a dreptul pentru mântuirea lumii, și sunt doar simple prostii pentru irosirea timpului; altul are un zel arzător pentru Dumnezeu, și doar ranchiună împotriva omului; unul crede că face binele, ba chiar „mai binele”, și de fapt face răul”! Lumea celor „spirituali”, este populată de o faună de iluzionați si iluzioniști.

 

Rădăcina oricărei înșelăciuni e întotdeauna amorul propriu. Pentru cei grosolani rezidă în căutarea propriilor interese, plăceri și onoruri mundane; pentru cei spirituali, în schimb, se deghizează în ipocrizie, cu căutarea intereselor, plăcerilor și recunoașterilor spirituale. Mișcările amorului propriu sunt atât de multe și de orbitoare încât îți vine să spui că cel mai mare dar e acela de a nu avea nici una, în afara cunoașterii propriilor păcate, menținând mereu speranța numai în milostivirea Domnului, căutând a-l cunoaște cu simplitate și a-l asculta în cele mai normale lucruri ale vieții.

Amăgirile au întotdeauna aparența binelui. Acțiunile cele mai dezastruoase sunt cele făcute „în scopuri bune”. Războaiele „drepte” nu se termină niciodată înainte de a fi distrus totul. Când știi că nu ai dreptate ai tendința să devii implacabil.

Intenția ta poate să fie bună şi lucrul pe care vrei să-l faci să fie foarte bun. Dar dacă îți dai seama că intră în joc alte sentimente – orgoliu, mânie, putere, dorințe necurate – sau că rezultatul este lipsa de bucurie și pace, neliniștea și încăpățânarea, atunci să fii sigur că intenţia ta nu vine de la Dumnezeu, ci în ea s-a infiltrat duşmanul: trebuie să identifici pe unde și cum a făcut-o!

 

A alege ceea ce e mai bine în sine, separându-l de restul, e ca și cum ai izola ochiul de restul corpului: corpul devine orb și ochiul nu mai vede, cu senzația de mare suferință generală. Deși în numele acestui „mai bine” oamenii s-au despărțit, certat și ucis chiar in interiorul familiilor și a comunităților creștine; lucru care a dăunat Bisericii, producând facțiuni, erezii, diviziuni, lupte.

În Fapte capitolul 15 apostolii se opun la cea ce este considerat „mai bine” – respectarea legii iudaice, considerată necesară pentru mântuire – pentru ca astfel să nu fie distrusă esența creștinismului.

Paul se simte liber să mănânce carnea sacrificată idolilor: idolii sunt nimic! Acesta ar fi „mai binele în sine”, dar renunță la el pentru a nu fi de scandal celor slabi (cf. 1 Cor 8-10). Uneori creștinii se divizează în numele unor apostoli consideraţi „mai buni” decât alții (1Cor,10 ur).

 

Noi cădem în aceste ispite și în multe altele; uneori preocupati de a avea mai bune mijloace pentru a difuza credința în numele lui Cristos, uitând însă stilul celui răstignit: Crucea face diferența între Dumnezeu și bunele noastre idei (=idoli). Noi des folosim ca mijloace privilegiate, considerate chiar ca un har al lui Dumnezeu, ceea ce Isus a respins ca ispită.

Alta înșelăciune poate fi a socoti evenimentele naturale, încât să depinzi de ele în propriile tale decizii. Sau să te gândești că ai haruri și „atingeri” divine, numai pentru că, din slăbiciune, ești ușor de emoționat și plângi cu ușurință.

 (conform textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Ai avut uneori impresia că spiritul ți se prezintă sub aparența unui înger de lumină? Care au fost efectele? Cum ți-ai dat seama și cum ai reacționat?
  • Încerci, după ce ți-ai dat seama de ispită, să înțelegi de unde a pornit cel rău, ca să te tragă în capcană și să te biruiască?
  • Ai experimentat ce înseamnă a fi cu adevărat liber, pana la a te face sclav din iubire?
  • Ești conștient că valorile, dezlipite de realitate, sunt uneori cauză de tensiune și de ruptură cu ceilalți?
  • Ai tendința de a te lăsa influențat și uneori condus, de evenimentele exterioare?

 

 

 MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Lc 4,1-13 și par: Isus e ispitit în scopuri bune, ba chiar pentru „mai bine”. Satana, chiar cu ajutorul Scripturilor citate cu competență, îi propune cum să ajute lumea să intre în Împărăție: cu pâine, cu putere, cu senzaționalul divin. Isus a refuzat puterea economică, politică și religioasă și a ales calea sărăciei, a slujirii și a ascultării umile de Dumnezeu. În fapt, puterea sa e cea a iubirii și nu cea a egoismului.

Mt 7,15-20: după roade se recunoaște pomul! Un lucru bun în sine, dar care îți ia rodul Spiritului, care e iubire, bucurie și pace (cf. Gal 5, 22), nu e de la Domnul.

 

 

OBSERVĂ:

Cum spiritul rău, sub aparența unui înger al luminii, îți insinuează gânduri bune și sfinte, care îți produc plăcere; după aceea, încetul cu încetul, încearcă să se impună trăgându-te spre intențiile sale necurate.

 

 

ROAGĂ-TE:

Ca să poți descoperi spiritul întunericului, – care se maschează sub aparența unui spirit al luminii și al consolării, și să-l respingi, iar pe Spirit cel Bun, să-l primești.

——————————————

bunvest 27

Exprimaţi-vă opinia