ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (26)

Publicatla 27 February 2015

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

26. În baza unei cauze poate să te consoleze atât

mesagerul bun cât și cel rău (ES nr. 331)

În baza unei cauze poate să te consoleze atât mesagerul bun cât și cel rău, dar pentru scopuri opuse. Cel bun pentru binele tău, pentru ca tu să crești și să înaintezi din bine în mai bine; cel rău, dimpotrivă, pentru a te atrage spre intenția sa rea (ES nr. 331).

Această regulă spune că, pe lângă mesagerul cel bun, și cel rău poate să dea bucurie cu cauză. Amândoi pot să miște inteligența și voința ta cu raționamente, iluminări, senzații, revelații, cuvinte și viziuni, dar urmărind scopuri opuse.

Dușmanul te duce în sus numai pentru a te face să cazi în jos, în capcana iluziei și a deziluziei. Cu consolările lui te face să te crezi bun și te umple de orgoliu, te face să cauți în continuu confirmări în loc de a avea încredere și te face lacom, dependent de consolări, în așa fel încât să fii plin de neîncredere și incapabil de a înainta fără acestea. Sau vrea să te conducă la alegeri dăunătoare pentru tine și pentru alții.

Sfântul Ignațiu, în prima perioadă a convertirii sale, după ce s-a rugat șapte ore pe zi, ocupându-și restul timpului cu lucrurile lui Dumnezeu, venind ora de a se culca, avea parte de consolări care îi luau din timpul necesar somnului. Înțelese că veneau de la dușman, pentru acest unic motiv. Tot astfel, când mai târziu se pusese să studieze, avea multe iluminări în timpul studiului. Înțelese că veneau de la dușman, pentru că îl împiedicau să împlinească ceea ce în acel moment era voința Dumnului pentru el.

Cât privește simplele consolări sensibile, folosește-le numai pentru a te simți mic și a te încrede în Domnul. Nu ți le însuși și nu le considera importante, nu le căuta și nu te afecționa de ele. Mai degrabă, neglijează-le. Chiar dacă sunt de la Dumnezeu, dacă tu depinzi de ele, cum vei putea să îi slujești Domnului atunci când îți vor lipsi? Dacă în schimb sunt de la dușman, unde te vor conduce? Dacă vin de la Domnul, gândește-te numai că ți le dă pentru slăbiciunea ta, pentru a confirma puțina ta credință.

Cât privește revelațiile de orice fel, în principiu nu le crede niciodată ca fiind adevărate. Dacă le crezi fără a le analiza bine, greșești mereu. Dumnezeu nu are nevoie să comunice cu aceste mijloace: poate să-ți comunice totul, chiar fără ca tu să-ți dai seama. Dacă sunt de la Dumnezeu, își fac efectul chiar dacă tu le respingi.

Dacă sunt de la Dumnezeu cum le poți recunoaște? Pornind de la scopul la care conduc poți să înțelegi principiul care le pune în mișcare. Dacă te fac să înaintezi cu umilință și încredere în Dumnezeu, cu milostivire și slujire față de aproapele, în bucuria și în pacea cu tine însuți și cu frații, dacă te ajută să-ți înțelegi propriile erori, considerate de tine certitudini de neclintit, și dacă te fac un modest căutător al adevărului, atunci sunt de la Dumnezeu. Altfel, de orice lucru ar fi vorba, chiar dacă ar fi un înger, în realitate e dușmanul care te înșeală (cf. Gal 1, 8).

O bucurie spirituală, care, atunci când se termină, te lasă trist pentru absența ei, e falsă: nu e de la Dumnezeu, ci de la dușman. Același lucru trebuie spus despre orice experiență plăcută, spirituală sau psihică, care lasă în urmă doar nepăsare și regrete, în loc de tăria senină de a trăi viața cotidiană. E doar un drog, un surogat al fericirii: dă iluzia ei atât cât durează efectul, iar apoi lasă în deziluzie. Sfântul Ignațiu simțea mare consolare la vederea unui „animal” luminos. Înțelese că venea de la dușman pentru că, atunci când dispărea, rămânea nemulțumit.

Același lucru e valabil pentru experiențe plăcute sau nu, spirituale sau nu, legate de un lider, de un grup sau de un ambient, care pe moment produc exaltare, dar apoi generează numai nostalgie. Vizita Domnului lasă bucurie și după. După ce ai mâncat, ești sătul; după ce ai visat că ai mâncat, te trezești înfometat. Pentru a distinge dacă consolarea „cu cauză” vine de la Dumnezeu, sfătuiește-te și cu o persoană expertă și prudentă. Să nu crezi că nu te înțelege dacă nu te aprobă. Îndoiește-te mai degrabă atunci când îți dă dreptate: poate să fie un exaltat, care caută senzații religioase. Câte „animale spirituale”, în loc de oameni spirituali!

 (conform textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Cum descoperi dacă o consolare are în spate o cauză sau nu?
  • Trăiești momente alternante: euforie și dezolare; depinzi de ele? Ce stare sufletească îți lasă când dispar?
  • Ce relevanță au pentru tine visele, revelațiile de orice fel, minunile, lucrurile extraordinare etc?
  • Momentele de bucurie te îndepărtează de realitate sau te ancorează mai mult în ea?
  • După ce ai participat la ceva exaltant din punct de vedere spiritual și psihologic, cu ce stare sufletească   ai rămas?

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

2 Sam 24, 1 ș.u.: i se atribuie lui Dumnezeu recensământul lui David, ale cărui consecințe au fost dezastruoase.

1 Cr 21, I ș.u.: i se atribuie diavolului același recensământ! Același lucru poate avea două puncte de pornire diferite și poate fi trăită cu două spirite diferite; sau poate fi la început de la Dumnezeu și zădărnicit de către dușman, care s-a infiltrat ulterior pentru a o conduce către scopurile sale.

 

 

OBSERVĂ:

Observă felul în care anumite consolări îți fură somn și timp, pentru a te împiedica de la împlinirea datoriei. Învață să renunți la ele în favoarea datoriei de împlinit.

 

ROAGĂ-TE:

Ca să poți deosebi spiritul întunericului care se maschează ca spirit al luminii și al consolării.

 ————————————————————

bunvest 26

Exprimaţi-vă opinia