scoala religie

RV 24 februarie 2015. Părinţii sau tutorii legali ai copiilor din România trebuie să depună până la 6 martie cererea de înscriere a copiilor la ora de religie. Această situaţie survine în urma deciziei Curţii Constituţionale de la 12 noiembrie 2014, prin care a fost declarat neconstituţionale două articole din Legea Învăţământului şi a Educaţiei naţionale, potrivit cărora „elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. Judecătorii Curţii Constituţionale din România au apreciat că cei care trebuie decidă sunt părinţii.

Orele de religie în România. Potrivit Agerpres, Liana Stanciu, reprezentanta asociației «Părinți pentru ora de religie», susţine „menținerea rolului și importanței acestei discipline în învățământul din România. Educația fără religie, a continuat mama, înseamnă școală fără suflet, neam fără Dumnezeu și fără identitate”.

Părintele Emil Moraru, prodecan al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică din Bucureşti a precizat pentru aceeaşi sursă că „tinerilor trebuie să le fie garantată posibilitatea de a-și dezvolta armonios propriile abilități fizice, morale, intelectuale și spirituale”.

Cercetare asupra influenţei religiei în deciziile parlamentare
„Este spaţiu pentru religie?”, a fost o întrebare pusă în aceste zile şi la Bruxelles, în ultima reuniune a inter-grupului parlamentar pentru «Libertatea religioasă și a convingerilor și toleranța religioasă». În cadrul acesteia au fost prezentate rezultatele unei cercetări asupra raportului care există între euro-deputaţi şi sfera religioasă.

Studiul a fost condus în perioada 2009-2014, de către Institutul de Studii Europene de la Bruxelles şi a cuprins un eşantion de 167 de parlamentari din 736 (22,7%) care au făcut parte Parlament în perioada de referinţă. Scopul proiectului a fost acela de a cerceta credinţele membrilor Parlamentului European, pentru a înţelege care sunt consecinţele crezului fiecărui parlamentar asupra acţiunilor sale şi a felului în care confruntă probleme cu tematică religioasă.

Întrebaţi care este influenţa religiei asupra funcţionării Parlamentului European, 63,22% dintre intervievaţi au răspuns că aceasta joacă un rol important , iar cea mai mare parte dintre cei care au răspuns aceasta au fost parlamentarii care s-au declarat ne-religioşi sau atei.

François Foret, director al departamentului de cercetare politică a Institutului de la Bruxelles a explicat în cadrul reuniunii că „aceasta sugerează faptul că religia este mai vizibilă pentru cei care sunt străini argumentului sau ostili, în timp ce parlamentarii care se declară credincioşi cred că rolul Parlamentului European este inferior importanţei pe care o are viaţa individuale”.

Acelaşi cercetător a specificat că protestanţii (În special deputaţii germani şi englezi) „resimt o influenţă catolică în procesul decizional european, în timp ce ortodocşii (mai ales românii) cred că religia este prea echivocă şi regretă că nu se ia în considerare îndeajuns”.

Cu toate acestea, majoritatea parlamentarilor (66,7%) spune că foarte rar (47,1%) sau niciodată (19,6%) iau în considerare religia, în timp ce doar o treime din deputaţi face aceasta deseori sau întotdeauna. Una dintre explicaţiile posibile ale acestui paradox, a mai spus cercetătorul Foret, ar fi că religia vine tratată ca un «factor social», independent de preferinţele sau implicarea personală.

Cultură şi tradiţie creştină
O altă neconcordanţă ale studiului a fost cea legată de cultura europeană şi legătura pe care aceasta o are cu tradiţia creştină: lipsa unei menţiuni ale rădăcinilor creştine ale Europei în Tratatul de la Lisabona, este ceva satisfăcător pentru „50,3%” dintre deputaţi. Cu toate acestea, 77% dintre parlamentarii intervievaţi recunosc faptul că factorul religios şi cultural cântăreşte diferit în funcţie de domeniul politic implicat: în fruntea listei se află sectoarele legate de drepturile fundamentale, politicile sociale, cultura şi educaţia, iar pe ultimul loc relaţiile internaţionale.

În toate contextele, semnalează directorul cercetării, „religia poate suscita interes şi polaritate pentru actorii politici şi mass-media chiar fără să poată influenţa deciziile politice”. 21% dintre parlamentari au declarat că sunt în mod regulat în contact cu actorii religioşi, mai mult de 1 dată pe lună.

Într-o lume „eterogenă, pluralistă şi atomizată” a ONG-urilor, organizaţia citată cel mai des de Parlament Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeană (22,2%) şi Conferinţa Bisericilor Europene (8,1%). Se pierde în panorama europeană lumea protestantă, cu o „flotilă de întreprinderi mici”, în timp ce ortodocşii sau musulmanii sunt „aproape invizibili, în pofida procentului ridicat pe care îl au din punct de vedere demografic”.

Ultima parte a cercetării, a făcut referinţă la convingerile, practicile şi atitudinea faţă de religie a parlamentarilor europeni: 72% dintre cei care au răspuns a declarat că aparţine unei confesiuni, dar numai 62% dintre aceştia a spus că se poate declara „o persoană religioasă”, în timp ce 55% crede în Dumnezeu sau în vreo formă Superioară sau «forţă vitală».

Aşadar, potrivit statisticilor europene, parlamentarii sunt un grup de persoane care are au apartenenţă, dar nu cred sau, mai mult de atât, cred, dar nu practică.

***

Legea învăţământului nr. 84/1995, art.9 alin.(2) teza întâi: „La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”

Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, art. 18 alin. 2 teza întâi: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”.

(rv–M. Caba)

Exprimaţi-vă opinia