Hypapante sau Sărbătoarea întâlnirii

Publicatla 3 February 2015

Icoana prezentării la templu a Domnului nostru Isus Cristos

hypapante

Citirea icoanei
Icoana reprezintă cel mai semnificativ obiect simbolic din contextul universului liturgic creștin , fiind extrem de generoasă la citire și interpretare. Icoana prezentării la templu a Domnului nostru Isus Cristos nu este cea mai complexă imagine, însă se pliază foarte bine pe textul biblic deja amintit de la Luca, fiind un complement necesar acestuia.
În icoana aleasă sunt prezente în planul de jos cele cinci personaje: Simeon, Isus, Maria, Ana și Iosif, ocupând partea de jos a imaginii, linia de deasupra aureolelor împărțind fondul în ceresc și terestru, iar partea superioară fiind ocupată de clădiri și un baldachin, ce se încadrează în schema ascensională. Fondul este auriu, culoare specifică divinității și a vieții veșnice. Fondul aurit al icoanei reprezintă locul în care trupurile nu se mai conformează elementelor de peisaj sau arhitectură, ci sunt spiritualizate. În partea inferioară fondul este negru, culoarea pământului, suma tuturor culorilor, locul în care sălășluiește încă păcatul adamic. Din cele cinci personaje, Simeon și Pruncul nu ating pământul cu picioarele, fiind înveșmântați în auriu. Deși se află pe o scară tot de culoare aurie, încălțămintea lui Simeon este neagră, simbol al legăturii pământești, care în curând va dispărea, precum el însuși cere în rugăciune. Pruncul Isus este desculț, amintindu-ne de modul în care erau reprezentați zeii în cultura greco-romană, simbol al firii dumnezeiești, cu aureolă cruciformă, purtând cele trei litere: Ο, Ω, Ν, prescurtări pentru: ,,Eu sunt Cel ce sunt” , numele lui Dumnezeu revelat lui Moise.

Descompunerea în forme primare și interpretarea teologică

hypapante explicat

Întrucât nu am reușit să găsesc o descompunere a icoanei alese pentru redactarea lucrării, am analizat alte descompuneri și am încercat să trasez și să alcătuiesc schemele și formele pe care le-am regăsit în iconă în urma analizei contemplative, atât cât mi-a stat în putință, cu voia și ajutorul lui Dumnezeu. Redau mai jos imaginea descompusă, împreună cu interpretarea ei.

Formele primare pe care le-am trasat în descompunerea icoanei se încadrează în schemele arhetip-simbol. Cea mai utilizată fromă este cercul, simbol al comuniunii: între cei trei membri ai grupului din stânga, între Maria, Isus și Simeon, care împlinesc prevederile Legii și sunt oamenii Noului Testament, între Ana și Iosif care sunt oameni ai Vechiului Testament și de asemenea un cerc care îi cuprinde pe toți în templu, sub baldachin, semnul unității, al noului cămin ce urmează să se nască. Un semicerc unește clădirile templului și baldachinul cu vârful în sus, care intră în schema ascensională, în sfera divinului.
Dreptunghiul de sub baladachin poate fi un semn al pământului cu cele patru puncte cardinale. Poziția lui de sub baldachin reprezintă universalitatea și uniunea tuturor sub Isus, Rege și Mântuitor al întregului neam omenesc, Mesia universal. Și pământul intră, datorită baldachinului cu care formează triunghiul, tot în schema ascensională, deoarece Isus vine și deschide Raiul pentru oameni, le arată calea spre Împărăția lui Dumnezeu.
O linie dreaptă verticală îi desparte pe Maria și pe Isus, mergând pe schema baldachinului, cum deja am explicat la compoziția icoanei. Aceasta se intersectează cu o linie dreaptă orizontală care trece prin capetele porumbeilor, formând o rețea, semn al noii Biserici provenită din păgânism și iudaism, prin mâna dreaptă a lui Cristos care binecuvântează și prin sulul ce conține iertarea păcatelor: noua Biserică este binecuvântată de Cristos și primește iertarea păcatelor prin El. Intersecția celor două linii este situată la degetele lui Cristos, reprezentând cele două firi ale Sale, lucru pe care îl mărturisim în simbolul de credință.
O altă linie trece pe deasupra capetelor personajelor, pe linia zidului, simbol al divizării terestrului de cosmic.
În compoziția clădirilor templului intră scheme atât circulare cât și dreptunghiulare și triunghiulare, simbol al comuniunii omului cu Dumnezeu în toate aspectele vieții.
Scara pătrată pe care stă Simeon este simbolul ascensiunii către divin din lumea terestră.
Triunghiul ce se formează între Maria, Isus și Simeon are vârful în jos, semn al divinității care coboară între fiii și fiicele lui Dumnezeu, care leagă vechea alianță de cea nouă al cărui vârf este Cristos Isus, care leagă cerul și pământul, precum susține pergamentul din mâna Anei, de aceea o linie leagă această profeție de Isus, trecând prin Maria, purtătoarea Cuvântului divin. Ea este cea care se află sub baldachin îmrepună cu Isus, cei doi fiind personajele cele mai importante din scenă, asupra cărora se concentrează citirea icoanei.

Adriana Gherasim

Exprimaţi-vă opinia