30.01.2015, Washington (Catholica) – Catolicii din SUA sunt încurajaţi să cunoască comunităţile călugăreşti locale, un nou studiu oferind ocazia de a se înţelege potenţialul impact al programelor vocaţionale, al şcolilor catolice şi al încurajării în discernere. „Îi încurajez pe toţi să profite de oportunitatea de a vizita comunităţile călugăreşti locale din zona lor în Ziua Deschisă a Caselor Călugăreşti, duminică, 8 februarie”, a declarat în 26 ianuarie 2015 Episcopul Michael F. Burbidge de Raleigh, NC.

Episcopul Burbidge, care prezidează Comitetul Episcopilor americani pentru Cler, Viaţa Consacrată şi Vocaţii, a subliniat importanţa ca tinerii şi adulţii tineri să aibă „un mai mare contact şi o mai mare familiaritate cu comunităţile de viaţă consacrată”. Declaraţiile lui au venit ca răspuns la cel mai recent sondaj privind catolicii care au depus voturile perpetue anul trecut, în aproape 800 de comunităţi de viaţă consacrată din SUA. Potrivit Conferinţei Episcopale americane, sondajul a dezvăluit că 89% dintre persoanele consacrate cu voturi perpetue au participat la un anumit fel de program sau experienţă vocaţională înainte de a intra în institutul lor religios.

Studiul realizat de Centrul pentru Cercetare Aplicată în Apostolat de la Universitatea Georgetown a implicat 41 de fraţi şi 77 de surori şi călugăriţe. Respondenţii s-au numărat între cele 190 de persoane consacrate cu voturi depuse ale căror informaţii de contact au fost oferite Centrului de superiorii majori. Cei care au depus voturile perpetue în 2014 au o vârstă medie de 37 de ani. Aproximativ 67% au declarat că sunt albi, 15% hispanici şi 14% asiatici. Aproximativ 40% au urmat o şcoală elementară catolică, acelaşi procent fiind valabil pentru toţi catolicii adulţi din SUA. Însă într-un procent mai mare decât populaţia catolică generală ei au urmat un liceu catolic şi un colegiu catolic. calugarite

Fratele Humbert Kilanowski, membru al Provinciei Sf. Iosif a călugărilor dominicani, a declarat că nu s-a gândit în mod serios la vocaţia la călugărie şi preoţie decât în perioada studiilor universitare. „Dar chiar dacă nu m-am gândit de dinainte la aceasta, sunt mai fericit ca persoană consacrată decât aş putea fi oriunde altundeva, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a surprins cu harul Său”. Aproximativ 86% dintre respondenţi au fost crescuţi catolici de la naştere. Aproximativ 91% au declarat că se rugau în particular cu regularitate înainte de a intra în institutul lor religios.

Vârsta medie la care au declarat că au început să se gândească la vocaţia la viaţa consacrată a fost de 19 ani. Aproximativ jumătate dintre ei au declarat că un preot paroh, un călugăr sau o călugăriţă au încurajat vocaţia lor. 25% au spus că mama i-a încurajat să îşi urmeze vocaţia, în timp ce 15% au declarat că tatăl a procedat astfel. Aproape 60% au declarat că au fost descurajaţi de la a se gândi la vocaţia la viaţa consacrată cel mai adesea de către un membru al familiei, un prieten sau un coleg.

Sora Ann Kateri Hamm din rândul Surorilor Franciscane ale Reînnoirii, absolventă de la Harvard, a declarat că s-a simţit de mică chemată la viaţa consacrată, dar „am ezitat să vorbesc deschis despre aceasta”. „Doar după ce m-am logodit am ştiut cu siguranţă că Dumnezeu doreşte ca inima mea să fie total a Lui – şi El mi-a dat harul să spun în cele din urmă ‘da’ vocaţiei mele la viaţa consacrată”.

Exprimaţi-vă opinia