21.01.2015, Roma (Catholica) – Canonistul Domenico Mogavero, Episcop de Mazara del Vallo, analizează „rădăcinile” intervenţiei Papei la întoarcerea de la Manila, într-un interviu publicat în traducere pe Ercis.ro. familie

– Aţi rămas surprins de cuvintele Pontifului despre necesitatea unei „paternităţi responsabile” şi despre faptul că pentru a fi buni catolici nu „trebuie să fim ca iepurii”?

– Nu. Este un concept în linie cu învăţătura predecesorilor săi. Conciliul Vatican II, prin Constituţia pastorală Gaudium et spes despre Biserica în lumea contemporană, afirmă că, în virtutea dreptului inalienabil al omului la căsătorie şi la naşterea copiilor, decizia cu privire la numărul de copii care să fie aduşi pe lume depinde de evaluarea justă a părinţilor. Această evaluare a părinţilor presupune o conştiinţă bine formată, de aceea, este fundamental a da tuturor modul de a se educa la o responsabilitate corectă aşa cum se cuvine cu adevărat oamenilor, respectând legea divină şi ţinând cont de circumstanţele reale şi de timp.

În Enciclica Humanae vitae, Papa Paul al VI-lea evidenţia că în raport cu condiţiile fizice, economice, psihologice şi sociale, paternitatea responsabilă se exercită fie cu deliberarea ponderată şi generoasă de a creşte o familie numeroasă, fie cu decizia, luată pentru motive grave şi respectând legea morală, de a evita temporar sau chiar pe timp nedeterminat o nouă naştere.

– În ce anume s-a inspirat din Sfântul Ioan Paul al II-lea?

– Karol Wojtyła a exprimat de mai multe ori acelaşi concept cu al Papei Francisc. A făcut-o în multe ocazii, de exemplu la rugăciunea Angelus din 17 iulie 1994, Anul Familiei. „Gândirea catolică este adesea răstălmăcită”, a subliniat Papa Ioan Paul al II-lea, „ca şi cum Biserica ar susţine o ideologie a fecundităţii cu orice preţ, determinându-i pe soţi să procreeze fără niciun discernământ şi nicio proiectare. Însă este suficientă o citire atentă a pronunţărilor Magisteriului pentru a constata că nu este aşa”. În generarea vieţii, a precizat Sfântul Ioan Paul al II-lea, soţii realizează una dintre dimensiunile cele mai înalte ale vocaţiei lor: sunt colaboratori ai lui Dumnezeu.

– Care sunt consecinţele?

– Tocmai prin acest rol de colaboratori ai lui Dumnezeu, conform Papei Ioan Paul al II-lea, părinţii sunt ţinuţi la o atitudine extrem de responsabilă. Luând decizia de a da naştere sau de a nu da naştere, ei trebuie să se lase inspiraţi nu de egoism nici de lejeritate, ci de o generozitate prudentă şi conştientă, care evaluează posibilităţile şi circumstanţele, şi mai ales care ştie să pună în centru binele însuşi al celui care trebuie să se nască. Aşadar, atunci când există motiv pentru a nu procrea, această alegere este permisă şi chiar ar putea să fie necesară. Sunt învăţături prezente deja la Papii Pius al XI-lea şi Pius al XII-lea cu privire la paternitatea şi maternitatea responsabile.

– Papa Francisc este deci sub semnul tradiţiei?

– Desigur. Uneşte realismul şi doctrina. La Parlamentul European, în timpul sesiunii plenare la Strasbourg, a clarificat că familia unită, fertilă şi indisolubilă poartă cu sine elementele fundamentale pentru a da speranţă viitorului. Fără această soliditate se ajunge să se construiască pe nisip, cu grave consecinţe sociale. Pentru Papa Francisc, a reafirma importanţa familiei nu numai că ajută să se dea perspective şi speranţe noilor generaţii, ci şi numeroşilor bătrâni, adesea constrânşi să trăiască în condiţii de singurătate şi de abandonare pentru că nu mai există căldura unui sălaş familial în măsură să-i însoţească şi să-i susţină. Cine este surprins din cauza cuvintelor Papei Francisc, să fie în pace: va avea multe altele de care să se minuneze. Papa Francisc duce din nou Biserica la izvorul evanghelic şi oamenii îl apreciază tocmai pentru sinceritatea şi capacitatea de a se exprima fără ipocrizie.

Exprimaţi-vă opinia