ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (21)

Publicatla 20 January 2015

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

21.Dușmanul se comportă

ca o femeie (ES nr. 325)


REGULA A DOUĂSPREZECEA. Dușmanul se comportă ca o femeie care se arată slabă în fața puterii și puternică în fața blândeții. În fapt, așa cum e propriu femeii care se ceartă cu un bărbat să fie slabă de înger și să fugă atunci când bărbatul îi arată o față neclintită – în vreme ce, dimpotrivă, dacă bărbatul începe să fugă și să se arate slab de înger, atunci mânia, răzbunarea și cruzimea femeii sunt mari și nemăsurate –; tot așa, e propriu dușmanului să slăbească, să se descurajeze și să dea înapoi cu ispitele atunci când persoana care se ocupă cu lucrurile spirituale se opune cu fermitate ispitelor sale, acționând în mod diametral opus. Dar dacă, dimpotrivă, persoana care face exercițiile începe să se teamă sau să-și piardă curajul în a înfrunta ispitele, nu există pe fața pământului bestie mai feroce decât dușmanul firii omenești care să urmărească cu mai mare răutate blestemata sa intenție (ES nr. 325).

 

Care este scopul strategiei duşmanului? Această regulă ne spune ce vrea duşmanul: să insufle frică.

Acest text șochează sensibilitatea noastră şi provoacă indignare: este impregnat de macism, ceea ce pentru epoca lui era normal. Acesta arată cum chiar şi o persoană iluminată poate să exprime ca pe niște adevăruri evidente erorile sale şi ale timpului său, fără ca măcar să-şi dea seama. Până şi un mare maestru al discernământului rămâne tributar culturii. Dependenţa culturală e mai puternică decât orice credinţă, mai ales dacă e inconştientă. Mă întreb care or fi evidenţele mele şi ale timpului meu! Noi purtăm două traiste, una în faţă cu defectele altora şi alta în spate cu ale noastre, ceea ce vedem în faţă să ne facă să suspectăm ceea ce cărăm în spate.

Astăzi, dacă ne place, putem să inversăm textul şi să spunem: «Duşmanul se comportă ca un bărbat, care devine slab etc.». Oricum, sensul este clar: duşmanul este slab cu cei puternici şi puternic cu cei slabi. Mai mult, nu are nici o putere asupra ta, decât aceea pe care i-o acorzi tu însuţi: frica ta este unica sa putere.

Diavolii, toţi la un loc, sunt mai slabi decât tine şi nu pot să-ţi facă niciun rău, dacă tu ai încredere. Răul îl faci tu şi nu ei, atunci când îți pierzi încrederea. Atunci frica blochează energiile tale: te opreşti imediat din bine şi te arunci în braţele a ceea ce-ți provoacă frică. Duşmanul te domină mai ales cu frica de moarte (Evr 2, 14).

Dumnezeu, din ziua în care primul om îi spuse: «am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică» (Gen 3, 10), când se manifestă, spune în mod normal: «Nu te teme». Această expresie se repetă în Biblie de 365 de ori: o dată pentru fiecare zi a anului! Frica pe care a avut-o Adam după cădere arată care este adevăratul păcat: pierderea încrederii în Dumnezeu. Isus spunea ucenicilor săi: «De ce sunteți fricoși, încă nu aveţi credinţă?» (Mc 4, 40; Mc 5, 36). Şi el a experimentat în grădină «înfiorare și neliniște» (cf. Mc 14, 33), fructul matur al păcatului. Iar din aceasta a făcut locul încrederii absolute în Tatăl (Mc 14, 36).

A-l recunoşte pe Dumnezeu ca Tatăl tău şi pe Tatăl tău ca Dumnezeu, îţi alungă frica. Atunci poţi să calci în picioare orice putere a duşmanului (Lc 10, 19); sub aripile sale nimic nu te va putea lovi (Ps 91, 4.7.13; Lc 9,1). Frica şi credinţa convieţuiesc mereu în noi. Spaţiul pe care-l ocupă una îi este sustrasă celeilalte. Uneori în fața marilor dificultăţi ne apucă frica, suntem, într-adevăr, «cu puţină credinţă» (Mt 6, 30; 8, 26). Atunci este momentul pentru a cere: «Măreşte-ne credinţa» (Mc 9, 24; Lc 17, 5).

Frica îţi pune în faţă răul de care te temi: consideri adevărate fanteziile rele şi apoi le dai substanță şi le realizezi. Credinţa ți-l pune în față pe Dumnezeu şi promisiunile sale: le crezi ca adevărate şi apoi le realizezi. Răul şi binele îl faci tu, după cum urmezi frica sau încrederea. Când simţi frică, nu le ascunde şi nu te ascunde: este mai rău. Cunoaşte-le şi recunoaşte-le ca fiind opera duşmanului. În loc să rămâi pietrificat în faţa lor, îndreaptă-ţi ochii spre Domnul şi ai încredere în el: chipul tău va fi luminat (Ps 34,6).

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                                   

  • Dușmanul se arată slab în fața puterii și puternic în fața blândeții: ai experimetat așa ceva?
  • În frica ta ai experimentat mânia, răzbunarea și cruzimea celui rău?
  • Dușmanul nu are nici o putere asupra ta, decât aceea pe care i-o acorzi tu însuți: în ce sens?
  • Frica mea este puterea lui; de ce?
  • Crezi că poți să calci în picioare orice putere a duşmanului (Lc 10, 19)? Cum?
  • Răul şi binele îl faci tu, după cum urmezi frica sau încrederea; crezi asta?

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Ps 23; 91:ca mulţi alţii, sunt psalmi de încredere în încercările şi în fricile adâncului.

Mc 5, 1-20; 9, 14, 29: răul, cu puterea sa devastantă, în prezenţa Domnului – prezent în încredere      şi în rugăciune – devine unul care se predă şi este învins.

 

 

 

OBSERVĂ:

Cum reacționezi într-un context negativ, sau în fața răului; ce stare sufletească te încearcă?

 

 

ROAGĂ-TE:

Ca să ți se «mărească credinţa», ca să crezi că Dumnezeu este mereu cu tine și că răul nu are nici o putere asupra ta.

————————————————————

bunvest 21

Exprimaţi-vă opinia