A fost recunoscut martiriul lui Romero

Publicatla 11 January 2015


Arhiepiscopul salvadorian Oscar Arnulfo Romero a fost asasinat in odium fidei. Teologii îi recunosc martiriul. La 7 ianuarie 2015, membrii Congresului care îi reuneşte la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor au exprimat votul lor unanim pozitiv cu privire la martiriul formal şi material îndurat de arhiepiscopul de San Salvador la 24 martie 1980. Este vorba despre un pas decisiv pentru episcopul latinoamerican ucis în timp ce celebra Euharistia şi pe care deja poporul îl aclamă ca sfânt. romero

Acum, conform practicii canonice, pentru beatificare nu rămâne decât părerea Congresului episcopilor şi cardinalilor şi în sfârşit aprobarea papei, cu încheierea itinerarului care îl va duce curând la beatificare.

Pronunţarea cu privire la martiriu marchează apogeul unei cauze frământate. Începută în martie 1994, după încheierea investigaţiei diecezane în anul următor, postulatorul său, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, a început itinerarul la Congregaţia vaticană în 1997. Totuşi necesitatea de a studia şi de a examina profund conduita şi scrierile lui Romero în contextul dificil al situaţiei sociale şi politice salvadoriene din timpul său a determinat un proces caracterizat de întreruperi şi pauze, de concesii şi suspendări, de altfel încheiate pozitiv. În 2007, în călătoria spre Brazilia, Benedict al XVI-lea a spus clar că îl considera pe Romero vrednic de altare. “Nu mă îndoiesc – a spus el vorbind cu jurnaliştii în avion – că persoana sa merită beatificarea”.

“Arhiepiscopul Oscar Arnulfo Romero a fost un mare martor al credinţei şi al cererii de dreptate socială şi verificările pentru nihil obstat doctrinal la procesul său de beatificare au avut o accelerare deja cu Benedict al XVI-lea”, afirma în vara lui 2013 arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller, actual cardinal prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Cuvinte care veneau după confirmarea, în aprilie anterior din partea aceluiaşi dicaster, că au fost depăşite rezervele cu caracter “doctrinal şi prudenţial”. “Acum postulatorii trebuie să se mişte pentru că nu mai sunt impedimente”, a spus la 18 august Papa Francisc în timpul călătoriei de întoarcere la Roma din Coreea. În timp ce alaltăieri, în timpul ultimei audienţe generale, a amintit de învăţătura lui Romero citând o omilie a sa din 1977 rostită cu ocazia uciderii unui preot victimă a escadrilelor morţii. Învăţătura unui bun păstor care ca o mamă îşi dă viaţa pentru copiii săi.

O adnotare care face trimitere la însăşi viaţa prelatului. Pentru recunoaşterea martiriului formal (ex parte persecutoris) din partea teologilor, de fapt nu poate decât să se examineze ura care a înarmat mâna asasină. O ură profundă nutrită faţă de el de unii guvernanţi şi militari salvadorieni exclusiv din cauza iubirii sale faţă de dreptate şi a apărării săracilor. Aşa cum au afirmat în mod public mai mulţi martori “Romero a fost ucis datorită iubirii sale faţă de dreptate şi datorită carităţii pe care o avea faţă de cei mai slabi”. În definitiv, uciderea arhiepiscopului n-a fost provocată de poziţiile sale “politice”, ci exclusiv de coerenţa cu credinţa şi cu magisteriul Bisericii. Deci un motiv exclusiv pastoral, religios. Aşa cum a subliniat deja cu claritate succesorul lui Romero, Arturo Rivera Damas, “într-un context de polarizare marcat de interesele geopolitice care se combăteau în ţară, s-a confundat prin complicitate cu ideologia socialistă şi apărarea concretă a poporului lipsit de apărare, a săracilor şi a celor din urmă, pe care oameni ca Romero o susţineau nu prin apropiere de ideile socialiste, ci prin simplă fidelitate faţă de Evanghelie”.

De fapt, în timpul omiliilor duminicale el denunţa violenţa şi samavolnicia îndemnându-i pe toţi la pace şi la reconciliere. Inevitabil conflictul cu conducătorii guvernului. Care însă nu l-a făcut să renunţe la poziţiile sale, aşa cum îi sugerau mulţi, ci mai mult l-a întărit în alegerea adevărului evanghelic şi a responsabilităţii pastorale. “De ce a fost asasinat? – se întreba monseniorul Gregorio Rosa Chavez, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi la aniversarea a 20 de ani de la moarte -. Este ca şi cum s-ar întreba de ce l-au ucis pe Isus Cristos”. Citind aceste ultime frate ale sale în omilia de la Liturghia la care a fost ucis, pare aproape că i-ar cere călăului să-i permită “să moară când merg spre altar, pentru a oferi pâinea şi vinul”. De fapt, a putut să termine omilia, fiind ucis la ofertoriu, devenind el însuşi jertfă. “O imagine în a cărei lumină se poate citi toată viaţa sa şi moartea sa. A trăit şi a murit ca preot, ca păstor bun îndrăgostit de Cristos şi de poporul său”.

De Stefania Falasca

(După Avvenire, 8 ianuarie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Exprimaţi-vă opinia