ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (20)

Publicatla 9 January 2015

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

20. Dacă ești consolat,

încearcă să te umilești (ES nr. 324)


REGULA A UNSPREZECEA. Dacă ești consolat, încearcă să te umilești și să te redimensionezi, gândindu-te cât de puțin valorezi în timpul dezolării, fără acel har sau consolare. Dimpotrivă, dacă ești în dezolare, gândește-te că, cu harul său, poți să reziști, primind putere de la Domnul (ES, n.324).

 

În consolare, ce să faci? În consolare, în loc să te mândreşti, fii umil gândindu-te la ceea ce eşti în dezolare. Iar în aceasta, gândeşte-te mereu că Domnul îţi stă aproape şi te ajută.

 

Consolarea să fie, în loc de pericol de auto-complăcere mortală, ocazie de umilinţă: «Ce ai tu ce nu ai primit? Dar dacă ai primit, de ce te mândrești ca și cum nu ai fi primit?» (1Cor 4, 7).

 

Redimensionează-te, cunoaşte dimensiunile tale exacte, gândindu-te cine eşti şi ce reuşeşti să faci fără darurile sale. Conştiinţa limitei tale şi a nimicului tău e mare înţelepciune. Este cunoaşterea adevărată de tine însuţi, care eşti ca toţi ceilalţi, şi a lui Dumnezeu, care dă totul ţie şi celorlalţi.

 

Golul atrage plinul: umilinţa te goleşte de tine şi îl atrage în tine pe Dumnezeu. El face din cel umil templul său, locuinţa gloriei sale (cf. Is 57, 15). Până când nu devii umil, nu eşti în măsură să primeşti ceea ce Dumnezeu vrea să-ţi dea; iar dacă devii mândru, ceea ce el îţi dă, e deja pierdut, ba chiar a devenit ocazie de cădere.

 

Tocmai de aceea, duşmanul te ispiteşte mereu cu mândria în bine şi cu deprimarea în rău, ceea ce înseamnă cam acelaşi lucru. Prin urmare, dacă în consolare trebuie să te umileşti şi să te gândești la nimicul tău, în dezolare nu te deprima şi gândește-te la totul tău: Dumnezeu, care umple de sine însuşi nimicul tău şi al tuturor.

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

 

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                                      

  • Ce greutăți întâlnești în a te umili în timpul consolării?
  • Ce gândești despre tine în timpul dezolării, mai valorezi ceva?
  • În dezolare, te gândești că îți mai rămâne harul pentru a face față ispitelor?
  • Golul atrage plinul, umilinţa goleşte pentru a-l atrage pe Dumnezeu: ce faci pentru a-i acorda spațiu lui Dumnezeu?
  • În ce sens mândria te face să pierzi ceea ce Dumnezeu ți-a dat?

 

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Mc 14, 26-31: Petru este un model de exaltare, care duce la înfrângere.

Lc 1, 46 ș.u.: Maria este modelul celei care, în exaltare, se umileşte.

 

 

 

 

OBSERVĂ:

dacă în dezolare ai tendința de a te descuraja sau dacă, din contră, ești statornic,

crezând în faptul că Dumnezeu nu te părăsește.

 

 

ROAGĂ-TE:

ca să-i poți fi fidel lui Dumnezu în orice situație și să crezi că El nu te lasă fără harurile necesare pentru a învinge răul.

 

——————————————-

bunvest 20

Exprimaţi-vă opinia