ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (18B)

Publicatla 21 November 2014

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

18B. A doua cauză a dezolării (E.S. 322)


REGULA A NOUA. Prin a doua cauză a dezolării Dumnezeu vrea să-ți demonstreze prin experiență ceea ce ești cu adevarat și cât înaintezi fără stimulentul consolărilor sale. (ES nr. 322).

 

A doua cauză a dezolării nu depinde de răul pe care-l faci tu în prezent, ci de acela pe care ţi l-au făcut ţie sau l-au facut ceilalţi sau datorită nelegiuirilor tale. Rănile și amintirile acestui rău te închid în tine însuţi şi te ţin ostatic. Dezolarea pentru acest egoism al tău, devenit natural după păcat, este salutar; prin intermediul și integrarea ei, Dumnezeu vrea să purifice iubirea ta, eliberându-te de egoismul tău, originea oricărui rău pe care-l faci.

 

Acest tip de dezolare apare atunci când, examinându-te bine, ţi se pare că eşti vigilent şi dispus să faci ceea ce îi place lui Dumnezeu. Totuşi, în vreme ce înainte te simţeai din ce în ce mai arid: nu simţi gustul de a fi cu El. Eşti ca într-un deşert, fără apă, fără consolări, tulburat, pradă oricărui gând negativ și tentat de a abandona totul. Tot răul pe care l-ai experimentat, cu sau fără vina ta, iese la suprafață şi vrea să te blocheze. Acest fenomen, în formă atenuată, li se întâmplă tuturor celor care îl caută pe Domnul. Când se întâmplă în formă mai puternică şi prelungită e numită „noaptea simţurilor”.

Când e aşa mulţumeşte-i Domnului, îţi face un dar: vrea ca tu să-l iubeşti pe el şi nu plăcerea ta de a fi cu el. El îţi dă să vezi mâna sa goală, pentru ca tu, în sfârşit, să înalţi privirea spre chipul său. Doreşte ca tu să faci pasul de la consolările lui Dumnezeu la Dumnezeul consolărilor, de la iubirea darurilor sale la iubirea pentru el. Acceptă această dezolare ca purificare de tot răul trecut, care se solidifică în egoismul tău, spontan chiar și faţă de el.

 

În acest punct delicat al drumului, dacă nu eşti atent, rişti să cazi: dat fiind că nu-l mai simţi, te descurajezi şi încetezi să te rogi, sau te mulţumeşti să staţionezi. În schimb, e momentul să faci saltul calitativ: înfruntă această ariditate ca pe o despuiere de gusturile tale şi o chemare la o iubire mai adevărată pentru el. În această situaţie, rugăciunea ta, e ca o „perfuzie”: fără ca tu să simţi nici un gust – dimpotrivă, simţi numai durerea; aici Dumnezeu te alimentează în mod direct. Nu fă ca cei care spun: «Ce avantaj am avut urmându-l pe Domnul?»

 

La începutul vieţii spirituale Dumnezeu îţi dă mai multă plăcere că să contrabalanseze atracţia răului. Dar când această atracție nu-ţi mai place şi îţi place să-i fii pe plac lui Dumnezeu, atunci încetează plăcerile sale, pentru ca tu să-l cauţi numai pe El. Şi astfel îi placi în întregime. Iar aceasta, dacă iubeşti, este plăcerea ta, sursă a oricărei bucurii. Să nu cauţi plăcerea ta în locul plăcerii sale.

 

Propria bunăstare, pace, seninătate, propriile senzaţii si palpitaţii interioare pot să fie utile, dar nu trebuiesc confundate cu mistica. Toate acestea îţi pot folosi pentru sănătate, te pot ajuta, dar nu sunt nici mântuirea, nici rugăciunea. „Impulsul mistic”, ca şi cel sexual, poate să se consume în autoerotism spiritual, să sfârşească în căutarea propriei plăceri, în loc de a culmina în iubirea gratuită către Celălalt. Setea de rezultate sensibile înlocuieşte setea de Dumnezeu şi încrederea pusă în acestea elimină credinţa.

 

 

                                                                      (cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                                                             

  • Răul primit sau făcut în trecut ce fel de amprentă sau ce fel de consecințe a lăsat în inima ta?
  • Ești conștient că amprenta lăsată în inimă se datorează egoismului tău? Conștientizarea răului, însoțită de dezolare, poate cauza blocaj sau deznădejde, până la disperare, precum la Iuda.
  • Crezi că această dezolare ți-ar purifica de tot răul trecut, că este o ocazie pentru a-ți purifica memoria, pentru a fi liberă?
  • Ai tendința de a căuta consolarea lui Dumnezeu mai degrabă decât persoana Lui ?
  • Oare nu ai tendința de a căuta plăcerea ta în locul plăcerii Sale?
  • Ești și tu în căutare de bunăstare, pace, seninătate, senzaţii si palpitaţii interioare? Cand ele se retrag cu ce stare interioară rămâi?
  • Când depășești o stare grea de dezolare cu ce senzații interioare rămâi?

 


 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Os 2,16-25: deşertul este locul privilegiat pentru a relua dialogul de iubire cu Dumnezeu.

Cântarea Cântărilor este o continuă ascundere a iubitului ca stimulare a dorinţei şi a căutării.

Lc 11,9-11: în rugăciune, ies la iveală proiecţiile noastre negative asupra lui Dumnezeu – durităţile și veninurile noastre – pentru a lăsa loc darului Spiritului său.

 

 

 OBSERVĂ:

dacă în momentele de grea încercare sau de dezolare ai tendința de a scăpa de ea sau de a profita pentru a crește în libertate și în dragoste față de Dumnezeu.

 

 

ROAGĂ-TE:

ca să poți profita de clipa de față așa cum Dumnzeu ți-o oferă, pentru binele tău și slava Lui.

————————————————-

bunvest 18b

Exprimaţi-vă opinia