ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (17)

Publicatla 7 November 2014

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (17)

17. Când ești dezolat gândește-te că

repede vei fi consolat (E.S. 321)


REGULA A OPTA. Când ești dezolat, încearcă să te întărești în sentimentele contrare celor pe care le simți, și gândește-te că repede vei fi consolat (ES nr. 321).

 

În dezolare, ce să speri? În dezolare se prăbuşesc falsele speranţe, idolii noştri de la care speram să vină mântuirea şi se naşte speranţa teologică.

 

De aceea, Paul se laudă «chiar şi în suferință, ştiind bine că suferința aduce răbdare, răbdarea virtute, iar virtutea speranţă, iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat» (Rom 5,3-5).

 

În loc să disperi, să ştii că poţi şi trebuie să te întăreşti în sentimentele contrare celor pe care le simţi: dacă eşti deznădăjduit, să creşti în încredere, dacă nerăbdător în răbdare, dacă irascibil în calm, dacă inconstant în perseverenţă, dacă senzual în stăpânirea de sine etc. În felul acesta, răul pe care îl experimentezi, în loc să te distrugă, devine ocazia pe care Domnul o permite pentru ca tu să te înrădăcinezi mai mult în binele opus.

 

Pe lângă aceasta, îţi foloseşte să te gândeşti că, dacă eşti dezolat, repede vei fi consolat. După ploaie iese soarele, după noapte vine ziua. Aceasta este însuşi misterul morţii/învierii lui Cristos, trecerea de la întuneric pentru a ajunge la lumină. Însă, atâta timp cât ţii ochii închişi de frică, noaptea nu se termină!

 

Pentru a nu sucomba, e indispensabil să ştii că greutatea este tranzitorie şi e preludiul unui dar mai mare. Ceea ce o face insuportabilă e faptul de a-ţi imagina că aşa va fi mereu, ba chiar mai rău. Dacă cineva, trecându-ţi pe alături, te calcă peste picior, poţi să-l suporţi. Dar dacă te gândeşti că bătătura piciorului tău va sta sub încălţămintea sa timp de o oră sau pentru o zi sau pentru totdeauna, atunci simpla idee ţi-e insuportabilă. Greutatea proiectată în viitor, îţi suge energiile şi îţi distruge prezentul. Însă aceasta e numai și numai lucrarea fanteziei, care epuizează energiile tale în pre-ocupare, încă înainte ca tu să treci la „ocupare”.

 

Un procent de 90% din forţe e risipit pentru a rezista unor greutăți ireale, care (încă) nu există, sau nu vor exista niciodată; restul pentru a contrasta ceea ce până la urmă tot se întâmplă, şi de care îți dai seama ulterior că era un bine! Imaginarea suferinţei viitoare e mai dureroasă şi chinuitoare decât orice durere prezentă; te conduce să-ţi faci un rău real, pentru a nu-l mai simţi pe cel imaginar. Acesta din urmă e cu adevărat insuportabil. De fapt, nimeni nu e capabil să-l suporte, pentru simplul motiv că nu există, şi poate că n-o să existe niciodată, cel puţin nu în felul cum îl prevezi.

 

Poţi întotdeauna doar să porţi acea povară care există aici şi acum. Capacitatea ta este corespunzătoare numai greutăţilor de astăzi: «ajunge fiecărei zile chinul ei» (Mt 6,34). Astăzi nu poţi să porţi greutatea de mâine: te-ai distruge. Astăzi nu poţi să respiri aerul de mâine: ai crăpa.

 

Redimensionează, deci, asupra realităţii fanteziile tale şi fii încrezător. Nu te gândi că e real numai ceea ce îţi imaginezi când eşti dezolat!

                                                          (cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                           

  • Ai experimentat cândva cum în dezolare s-au prăbuşit falsele speranţe, idolii tăi şi s-a născut speranţa adevărată?
  • Ai încercat să reacționezi cu sentimente contrare celor care se nasc în timpul dezolării? Reacția împotriva tendințelor negative te întărește în bine.
  • Ai tendința de a anticipa în prezent greutățile viitoare: ce efecte au asupra pezentului tău?
  • Greutățile reale corespund cu cele închipuite de tine? Ai reușit să le înfunți când s-au prezentat?

 

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

 

Rom 5,3-5; Iac 1,2-4; 1Pt 1,6 ș.u.; 4,13 ș.u.: vorbesc despre atitudinea noastră pozitivă în încercare. Necazurile sfărâmă idolii noştri de speranţe deșarte şi ne dau speranţa numai în Dumnezeu, singura care nu dezamăgeşte.

2 Cor 4,7-18: în necazurile sale, Paul descoperă că retrăieşte misterul pătimirii-învierii Domnului său. Acestea nu sunt un obstacol în calea slujirii, ci însăşi acreditarea, care îi garantează că completează, în cel care evanghelizează, ceea ce încă lipseşte pătimirii lui Cristos (cf. Col 1,24).

Fap 14,22: Paul afirmă că e necesar să treacă prin multe necazuri pentru a intra în împărăţia cerurilor. Aceasta, de fapt, aparţine celor „violenţi”, celui care ştie să folosească forţa cu sine şi cu propriile rezistenţe (cf. Mt 11,12).

Lc 24,26 s. 44-46: Cel Înviat, prin toate Scripturile, arată cum promisiunile lui Dumnezeu se realizează în necesitatea crucii, considerată de către ucenici un faliment. «Noi speram», spun cei doi în drum spre Emmaus (Lc 24,21).

 

 

 

 OBSERVĂ:

care este tendința ta în fața unei probleme sau a unui angajament de înfruntat pe viitor.

 

 

ROAGĂ-TE:

să poți trăi prezentul tău știind că în orice clipă vei primi de la Dumnezeu tot ceea ce ai nevoie pentru a-i face față.

—————————————————–

bunvest 17

Exprimaţi-vă opinia