ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

14. Când ești dezolat să nu faci

nici o schimbare (ES nr. 318)

REGULA A CINCEA. Când ești dezolat, nu fă niciodată schimbări. Rămâi ferm în propunerile pe care le aveai în ziua anterioară dezolării tale, sau în decizia pe care ai luat-o în consolarea anterioară. De fapt, în vreme ce în consolare te conduce îndeosebi spiritul bun, în dezolare te conduce cel rău, cu sfaturile căruia nu poți să apuci nici o cale dreaptă (ES, n. 318).

În timp de dezolare, ce să nu faci? Când eşti dezolat, primul lucru care de e evitat este acela de a lua decizii noi. Rămâi statornic în hotărârile tale, fără a le schimba. Trebuie să nu faci exact ceea ce în mod instinctiv ai face.

Dezolarea te agită şi nu ştii unde să mergi. Nu urma impulsurile sale: opreşte-te! Ai încredere în Domnul şi menţine-te în decizia luată la lumina consolării: întunericul şi frica te-ar face să cazi în răul de care te temi.

În dezolare, atenţie la fatalism! Pe un povârniş montan, dacă te apucă frica, te apleci și cazi în mod inevitabil. Dacă îţi vine ameţeala, te arunci de-a dreptul. Dacă eşti înfricoşat, îndată decizi eroic să fugi; dacă eşti mâniat, îndată decizi să ataci; dacă eşti descurajat, îndată decizi să te dai bătut; dacă te-ai săturat, îndată decizi să o lași baltă; dacă eşti distrat şi arid în rugăciune, imediat renunţi la ea.

În mod normal, deciziile luate în dezolare sunt întotdeauna greşite, pentru că sunt dictate de către duşman. Dacă eşti pe o cale greşită, acesta te face să alergi înainte pe ea, ademenindu-te cu perspective iluzorii şi te împiedică să te întorci înapoi, înfricoşându-te de la spate, în numele „coerenţei”, prin frica de judecata lumii și prin teama de ceea ce va fi. Însă dacă eşti pe calea cea dreaptă, te face să te întorci înapoi, înfricoşându-te din faţă cu dubii infinite, incertitudini iraţionale, teama de viitor, teroarea de necunoscut, care te fac să spui: «Cu siguranţă am greşit!». În acelaşi timp, te cheamă înapoi cu amintiri plăcute, siguranţe abandonate, comodităţi agreabile, atracţiile cunoscutului, familiarităţi întrerupte, care te fac să spui: «Era mai bine când era mai rău! Era bună ceapa din Egipt!»

În această situaţie eşti purtat să iei decizii de care te-ai căi după. Astfel de decizii au caracterul urgenţei; ar vrea să fie imediate. Răul are nevoie să fie făcut „îndată”, pentru că, dacă te gândeşti la el, nu îl mai faci. Răul, în fapt, se consumă în grabă, în timp ce binele creşte în răbdare. Pentru a da viaţă, este necesară o lungă gestaţie; pentru a o lua e de ajuns o clipă. Pentru a urca pe un vârf, e nevoie de timp şi trudă; pentru a te prăvăli la vale, ajunge o nimica toată.

Oricum, când e ceaţă, nu schimba drumul: ţine-l cu hotărâre pe cel pe care îl întrevăzuseși la lumina soarelui şi nu-l abandona din cauza disconfortului. Când te afli în dificultatea de a îndeplini hotărârile bune, nu le abandona. E normal să fii combătut de cel rău dacă îl combaţi. Mergi înainte liniştit în ceea ce stabiliseși să faci. Când, de exemplu, în rugăciune eşti arid, plin de distracţii şi fără chef, mai atent la o muscă decât la Dumnezeu, ai vrea să nu te mai rogi, dacă nu pentru altceva, din respect. Totuși, nu renunţa! Oferă-i Domnului această situaţie şi roagă-te doar un minut în plus. Vei vedea foloasele.

                                                                                  (cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

• Când ești dezolat ce ai tendința să faci?
• Amintește-ți de deciziile luate în timpul dezolării; ce roade au produs?
• Ce înseamnă pentru tine a fi statornic în timpul dezolării?
• Ce efecte are asupra ta statornicia rugăciunii în timpul  dezolării?
• Ce faci atunci când, în timpul rugăciunii, îți amintești că ai ceva urgent de făcut?

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

Ier 42-43: Iohanan, fiul lui Careah și însoțitorii săi, după ce l-au ucis pe Godolia, guvernatorul asirian, fug de frică spre Egipt. Pe drum se opresc la profetul Ieremia pentru a-l întreba ce să facă. Dar nu îi cred cuvintele, pentru că le spune să nu le fie frică şi să nu fugă. În loc de a se opri şi de a se întoarce pe paşii lor, continuă fuga lor până în Egipt, duşmanul tradiţional al Asirienilor, în căutare de refugiu. Şi vor fi masacraţi, exact cum se temeau, pentru că Egiptul, pentru prima dată, se va alia cu Asiria!

Ex 16, 2ș.u.; 17, 1ș.u.: Israel în deşert, în faţa greutăților vrea imediat să se întoarcă înapoi: se gândeşte că a greşit când a început drumul exodului.

1Re 19, 1ș.u.: Ilie, dimpotrivă, în momentul dezolării, se întoarce în deşert, în intimitatea cu Dumnezeu, şi îşi redescoperă propria vocaţie.

OBSERVĂ:

care este tendința ta în timpul dezolării și cum reacționezi față de ea.

ROAGĂ-TE:

ca să poți fi statornic deciziei luate înaintea dezolării, să nu cazi în inspita de a schimba direcția sau de a o lăsa baltă.

———————————————-