ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (9)

Publicatla 20 March 2014

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

9. Citește în tine însuți:

frumos sau urât? (Gen 3,6-9)

 

 

Există un fel de „a lua, a da şi a mânca” precum acela al lui Isus de la ultima Cină, care este foarte diferit de primul ospăț amar al protopărinţilor noştri: se poate mânca viaţa sau moartea! Și autorului Apocalipsei i se păru dulce în gură ceea ce după se dovedi a fi amar în stomac (cf. Ap 10, 9). Senzaţia interioară pe care o încerci poate să te înşele: rezultatul, în schimb, nu este niciodată mincinos. Totuşi, cum să o cunoaștem dinainte, ca să nu fim înşelaţi?  Orice sugestie conduce acolo de unde a pornit. Trebuie deci să cunoaștem dacă este de la Dumnezeu sau de la duşman.

 

Examinarea particulară şi generală, care trebuie mereu continuate, te ajută să intri şi să priveşti în inimă; puţin câte puţin, începi să-ţi dai seama că liniştea nopţii este mai plină de voci decât zgomotul zilei și că în funcție de diferitele situaţii, Dumnezeu şi duşmanul îţi vorbesc în mod diferit, cu sentimente şi gânduri opuse: de bucurie sau de tristeţe. Omul este făcut pentru bine, adică pentru libertatea de a iubi; iar aceasta îi dă bucurie pentru că împlineşte adevărul său. Bucuria este semnul prezenţei Domnului, tristeţea e semnul că ceva nu merge şi trebuie examinat mai bine.

 

Omul acţionează mereu din iubire, iar iubirea este întotdeauna în favoarea binelui. Dar omul se poate înşela în a desemna binele. Pe lângă o iubire bună, există şi o iubire vicioasă, care porneşte de la viciu şi conduce la acesta. Rezultatul final arată deosebirea între cele două: prima produce bucurie, cea de-a doua tristeţe, pentru că nu menţine fericirea pe care o promite. Arată deci deosebirea între plăcerea aparentă și bucurie, sau deosebirea între tristeţea care vine de la Dumnezeu, cu scopul de a indeparta de la rău și tristețea duşmanului, care vine pentru a îndepărta de la bine. Trebuie deci să învățăm deosebirea între bucuria sau tristețea autentice, de cele contrafăcute și veninoase ale  dușmanului. Bucuria inimii care iubeşte este criteriul binelui în interiorul fiecăruia dintre noi. Şi tocmai aici duşmanul ne atacă cu minciunile sale, cu fricile şi sofismele sale, pentru a ne trage pe sfoară şi a ne menţine în sclavie.

 

Există un mod contrar de a acţiona al lui Dumnezeu şi al duşmanului, în funcţie de direcţia contrară spre care tu înaintezi sau alergi, pentru că unul vrea să te conducă la fericire, iar celălalt la faliment. Ţine seama că, chiar de cauţi binele, un colţ din tine, încă întunecat, caută răul. În orice caz, dacă tu nu vrei, nu poţi să te minţi pe tine însuţi, mai ales dacă te consulţi cu altcineva şi doresti sa te corectezi. Calea de iesire este mereu umilinţa care nu constă în a se umili, ci în a cunoaşte propriul adevăr. Premisa regulilor de discernământ din ES nr. 313 pe care le vom urma spune: Regulile următoare folosesc pentru a simți și a cunoaște întrucâtva diferitele mișcări care se petrec în inimă: pentru a le păstra pe cele bune și a le respinge pe cele rele.

 

Mai întâi trebuie să simţi mişcările inimii. Dacă nu le percepi, eşti inconştient. La această știință ajungi prin examinarea conştiinţei, care face ca inima ta să devină tot mai transparentă. Totuşi, nu ajunge doar să simți; trebuie şi să cunoşti dacă duc la bine sau la rău, altfel eşti iresponsabil: nu ştii de unde vine şi încotro se îndreaptă acţiunea ta. Dar nu ajunge numai să simți şi să cunoşti. Conştiinţa şi responsabilitatea au un scop practic: totul se joacă în libertatea de a păstra ceea ce e bun şi a respinge ceea ce e rău. Dacă nu faci asta, încă nu eşti liber! Aceasta este toată munca ta spirituală, de care depinde reuşita sau falimentul întoarcerii tale acasă.

 

Nu eşti liber să ai sau să nu ai mişcări interioare: de cele mai multe ori acestea sunt spontane şi inconştiente. Trebuie însă să ajungi să fii conștient de ceea ce simţi şi apoi să cunoşti dacă duc la bine sau nu. Abia atunci eşti liber să consimţi sau să dezaprobi. Acesta este exerciţiul liberului arbitru, care te face om, după imaginea lui Dumnezeu. Cum s-a mai spus, lucrul la care consimţi creşte, lucrul pe care îl dezaprobi descreşte până la a-şi pierde rădăcinile. În grădina inimii tale încolţeşte orice fel de sămânţă, depinde de tine ce vei cultiva sau smulge. Ție îţi sunt date inteligenţa pentru a discerne şi libertatea pentru a decide. Acest lucru îl faci prin exersarea cu statornicie și în mod conștiincios a examinării conștiinței.

 

 

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

                                                                                          

  • Ești hotărât/ă și  statornic/ă în a face zilnic examinarea generală și particulară a conștiinței?
  • Orice sugestie conduce acolo de unde a pornit; cum înțelegi de unde vin sugestiile din inima ta? Bucuria inimii tale este criteriul binelui: dar să știi că tocmai aici duşmanul te atacă cu minciunile sale.
  • În ce sens te poti înşela în a determina care este adevăratul bine? Să ceri harul de a simți mișcările interioare, a le cunoaște, a le păstra pe cele bune și a le respinge pe cele rele.
  • Acesta este drumul pentru a fi un om liber și responsabil acțiunilor proprii; dorești să-l parcurgi?

 

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:

2Sam 11,1 ș.u.: David, sedus de frumuseţea Batșebei, este ademenit spre adulter, laşitate şi omucidere.

2Sam 12,1 ș.u.: Natan îl conduce pe David să descopere răul ca atare.

 

 

OBSERVĂ:

dacă ești destul de liber și de puternic pentru a consimţi sau a dezaproba ceea ce se mișcă în tine.

 

 

ROAGĂ-TE:

lui Dumnezeu pentru harul de a repinge ceea ce percepi ca fiind rău și de a consimți la ceea ce este bine, chiar dacă aceasta cere sacrificiu.

 

 

——————————————————————————

bunvest9.php

Exprimaţi-vă opinia