ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

7. Exercițiul examinării particulare

 


Examinarea particulară făcută de două ori pe zi:

Primul timp: dimineaţa, la trezire, îţi propui să te păzeşti cu grijă de acel păcat anume sau de acel defect pe care vrei să-l îndrepţi.

Al doilea: la jumătatea zilei, cere-i lui Dumnezeu harul de a-ţi aminti de câte ori ai căzut în acel păcat sau defect şi de a te îndrepta pe viitor.

Al treilea: la sfârşitul zilei vei face a doua examinare, începând de la prima examinare, până la cea actuală; marchează apoi de câte ori ai căzut în acel păcat anume sau defect.

 

Pentru a elimina mai rapid acel păcat sau defect anume­:

Primul: când cazi în acel păcat sau defect, îţi pui mâna pe piept părându-ţi rău.

Al doilea: seara vezi dacă de la prima până la a doua examinare există vreo îmbunătăţire.

Al treilea: compară examinarea zilei de astăzi cu cea de ieri şi examinarea de săptămâna prezentă cu cea trecută şi vezi dacă există vreo îmbunătăţire.

 

Mecanismul şi roadele examinării particulare:

Ignaţiu susţine că progresul are loc în mod sigur dacă vei continua exerciţiul.

Răul nu îl învingi nici prin refulare, nici prin reprimare. Soluţionarea răului vine prin conştientizare şi prin disociere; inteligenţa ta poate să devină conştientă de el, iar voinţa ta e întotdeauna liberă măcar să-l dezaprobe, să spună: „Am greşit şi aş fi vrut să n-o fac.” Exerciţiul constă în a deveni conştient de rău: îl simţi ca rău, nu consimţi la el, dimpotrivă îl dezaprobi şi te disociezi de el. Lucrul la care consimţi este primit şi păstrat în inima ta; şi se poate dezvolta până la a deveni principiul simţirii, gândirii şi al acţiunii tale. Lucrul la care nu consimţi nu prinde rădăcini în inima ta; nu se dezvoltă, ca o plantă căreia îi lipseşte aerul. Nu eşti liber a simţi sau a nu simţi; dar eşti mereu liber cel puţin a încerca să conștientizezi sau nu, să consimţi sau nu la ceea ce simţi. Regula vieţii spirituale este aceasta: ceea ce aprobi, creşte în tine; ceea ce dezaprobi tinde să descrească până la dispariţie.

 

Un exemplu: dacă eşti irascibil, poţi să refulezi faptul, consolându-te prin a spune: „Aşa sunt eu”. În felul acesta renunţi la libertatea ta, ba chiar tinzi sa justifici răul. Dacă nu ţi-ar fi clar că greşeşti, nu ai avea nevoie să te justifici; rezultatul oricărei refulări este o conştiinţă nefericită. Nu trebuie nici să reprimi. Reprimarea, chiar dacă e corectă, nu înlătură răul. Ce-i drept, poţi să-ţi stăvileşti furia, dar un arc cu cât e mai comprimat, cu atât izbucnește mai violent. Atunci ce se poate face? Să ţinteşti cu examinarea particulară răbufnirile tale de mânie. La început devii conştient abia după ce s-au întâmplat; îţi pare rău de ele, nu le aprobi, dimpotrivă, le dezaprobi şi te disociezi de ele. Apoi, încetul cu încetul, începi să le sesizezi în timp ce îţi vin. Şi atunci le dezamorsezi numaidecât cu un surâs, ştiind că a te enerva nu se cuvine. În cele din urmă devii conştient de ele chiar când se nasc în inima ta şi dobândeşti asupra lor o stăpânire mai mult sau mai puţin perfectă. Eşti în sfârşit un om liber: ştii să orientezi impulsurile tale în direcţia pozitivă pe care tu însuţi o doreşti. Nu mai eşti în voia pulsiunilor tale: nu eşti sclavul lor, ci domn.

 

Pentru a înţelege este important să practici exerciţiul sugerat de Sfântul Ignaţiu prin care:

vei stăpâni înclinaţiile negative, vei învăţa să cunoşti mişcările inimii tale, vei exersa libertatea, vei îmbunătăţi orice facultate sufletească, vei vedea limitele şi păcatele tale (adevărul tău), vei experimenta îndurarea lui Dumnezeu şi ce înseamnă a spune: „Cristos a murit pentru mine”; vei înţelege că problema nu e „cine greşeşte mai puţin”, dar „cine  iubeşte mai mult”. Începi să nu mai judeci şi să nu mai condamni pe alţii, să fii milostiv cu toţi şi să înţelegi mila lui Dumnezeu pentru tine. Aceasta este calea iluminării creştine, (cf. Mt 15,14; Lc 6,39). Cu cât mai mult vei umbla în lumina acesta, cu atât mai mult îţi vei vedea întunericul: este începutul libertăţii tale.

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

 

  • Doreşti din inimă să faci un drum pentru a-ţi purifica sufletul?
  • Ai tendinţa de a refula problema, slăbiciunea, păcatul,  sau de a le înfrunta?
  • Care sunt efectele asupra ta când reprimi pentru un timp ceva neplăcut?
  • În mod obişnuit ce faci ca să nu mai cazi în aceeaşi înclinaţie negativă?
  • Accepţi să te exersezi prin examinarea particulară a conştiinţei? Pune-te în prezenţa Domnului ca să vezi cu el punctul în care trebuie să lucrezi.
  • Eşti dispus să te angajezi serios pentru a face un drum de stăpânire şi de eliberare?

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă: Col 3,3-15

In 8,1-11

 

 

OBSERVĂ:

Observă în timpul săptămânii dacă eşti fidel angajamentului luat şi ce sentimente se mişcă în tine: de bucurie, de recunoştinţă, de ruşine, de descurajare, tendinţa de a lăsa baltă munca ta, văzând căderile tale sau stăpânirea ta asupra lor.

 

ROAGĂ-TE:

Ca Dumnezeu să-ţi dea harul de a fi statornic în angajamentul tău de purificare a inimii şi a trupului şi să fii mereu recunoscător pentru prezenţa lui continuă chiar şi atunci când nu Îl percepi.

 ——————————————————–

bunvest 7

Exprimaţi-vă opinia