ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

6. Intră în tine însuți.

Examinarea particulară

Lucrurile propuse aici sunt adevărate pentru cine le face; în schimb cine nu le face nu va experimenta rodul lor. De obicei tu, la fel ca toţi oamenii, trăieşti în afara ta şi uneori te întrebi cine eşti cu adevărat şi unde se află casa păcii tale. Dar, de-ndată ce încerci să intri în tine însuţi eşti imediat şi irezistibil atras de mii de sirene şi renunţi la ceea ce ai început, te descurajezi şi spui: „Asta este aşa şi aşa va fi mereu!” Nu este adevărat, omul nu e aşa cum este făcut: ci va fi ceea ce va deveni sub cârmuirea discernământului şi a deciziilor sale.

Exerciţiul propus aici te învaţă să foloseşti punctele tale negative ca pe nişte chei pentru a intra în tine însuţi şi a-ţi începe drumul spiritual. Este primul lucru de recomandat celui care vrea să înceapă un drum spiritual, fiind cheia pentru a intra în mod efectiv şi eficient în inimă. Pentru aceasta Sf. Ignaţiu propune să fie făcut zilnic şi continuat toată viaţa.

Este o practică ascetică, care cere un angajament din partea ta. Nu există viaţă interioară atâta timp cât confunzi spontaneitatea cu bunătatea: „Disciplina” este fundamentul oricărei învăţături. Spontaneitatea este valabilă pentru cei mai antrenaţi. Acesta este punctul de pornire, care trebuie acceptat. Toată viaţa este o creştere, trebuie să educi, să scoţi-la-iveală adevărul tău şi libertatea din orice minciună şi sclavie.

Tu eşti înainte de toate fiul lui Dumnezeu; această realitate, „interiorul inimii” (1Pt 3, 4), este îngropată în întunericul fricilor si a dorinţelor contrastante;  inima trebuie „eliberată”, îndepărtând ceea ce este în plus, ca să iasă la lumină în toată frumuseţea ei. În tine este o comoară inestimabilă. Fericirea ta constă în a elibera această identitate a ta: un om e fericit atunci când este el însuşi.

Examenul e muncă asupra sinelui. Devii adult spiritualiceşte atunci când începi să te schimbi pe tine însuţi,    eliberându-te de eul tău fals.

Este o asceză negativă, în care înlături ceea ce îţi dăunează. Iar acest lucru este eliberator în gradul cel mai înalt. Cu cât îndepărtezi mai mult răul de la tine, cu atât te simţi mai bine şi eşti mai liber.

Este important să ţinteşti un singur punct negativ pe rând, celelalte le vei lăsa pentru viitor.

Te vei opri asupra acestui punct tot timpul care îţi va fi necesar pentru a ajunge la un rezultat satisfăcător.

Începe cu acel păcat sau defect, pe care, aici şi acum, îl simţi mai nociv în viaţa relaţională sau profesională, obişnuită sau ocazională. Poate să fie irascibilitatea, nerăbdarea, caracterul arțăgos, spiritul de contradicţie, incapacitatea de a asculta, pedanteria, intoleranţa, caracterul remisiv, neglijenţa, cârtirea, bârfa, pripeala, lenea, neînfrânarea, sau altă dezordine de orice fel, care diminuează sau împiedică libertatea ta. Îţi vei da seama că, veghind asupra unui singur punct, vei ajunge să înțelegi cu mirare multe alte lucruri care sunt în tine şi pe care nu le cunoşteai.

De aceea, examinarea particulară este poarta de intrare în viaţa spirituală. Răul este principiu de sensibilitate nu numai pentru corp, ci şi pentru spirit. Dacă te simţi bine, nu simţi corpul tău; dacă, în schimb, te simţi rău, imediat simţi locul dureros. Veghind asupra acestuia, înveţi puţin câte puţin să sesizezi şi restul. Lipsurile şi păcatele tale nu sunt locul înfrângerii, ci locul muncii tale zilnice.

Examinarea particulară este şi o practică mistică, din două motive: pentru că începi să percepi mişcările tale interioare, rezistenţele şi dorinţele, fricile şi atracţiile, tristeţile şi bucuriile, deci vei învăţa puţin câte puţin să distingi vocea Lui Dumnezeu de celelalte voci şi să te comporţi în consecinţă şi pentru că începi cu adevărat să-l iubeşti pe Dumnezeu. Acest exerciţiu, de fapt, este arta de a-L iubi concret din toată inima ta pe Domnul (cf. Lc 10, 27). Este un exerciţiu ce traduce în concret scopul oricărui drum.

Este răspunsul tău dat iubirii divine. Numai în acest fel îl iubeşti cu adevărat pe Dumnezeu şi ajungi la acel adevăr în care şi pentru care ai fost creat (ES nr. 1).

Paul spune că relaţia cu Dumnezeu este tocmai „corpul” tău, viaţa ta concretă, care se transformă, printr-o metamorfoză divină, asumând fără încetare acel mod de a înţelege şi de acţiona care îi este propriu lui Dumnezeu (cf. Rom 12, 1 ș.u.).

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

• Crezi că omul va fi ceea ce va deveni şi prin munca lui personală?
• Sau ai tendinţa de a spune: „Aşa este şi aşa va fi mereu?”
• Crezi că porţi în tine o comoară ascunsă care vrea să iasă la iveală?
• Eşti dispus să te angajezi serios pentru a o elibera?

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:  Apoc 3,14-22

Mt 13,44-46

OBSERVĂ:

Observă în timpul săptămânii care sunt defectele care periclitează viaţa ta relaţională, ca să poţi mai apoi lucra asupra unuia dintre ele după cum ţi se va indica pe viitor.

ROAGĂ-TE:

să poţi discerne bine defectele cele mai dăunătoare şi cere curaj pentru a te corecta.

——————————————————————————————–