ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT (4)

Publicatla 7 February 2014

ȘCOALĂ PRACTICĂ DE DISCERNĂMÂNT

 

4. De ce să discernem?

 

 

O acţiune este cu adevărat omenească atunci când este făcută cu ştiinţă şi cu voinţă liberă şi responsabilă, capabilă deci de a decide. Fără cunoaştere şi libertate, omul trăieşte într-o stare de confuzie şi de conflict interior care îl face să sufere şi face ca şi alţii să sufere. De obicei acţiunile externe şi vizibile sunt determinate de mişcări interioare invizibile: dar cum poate omul să distingă, între toate câte cresc în inima sa, ce poartă  spre bine sau spre rău, spre libertate sau spre sclavie? (cf. Mc 7, 22-24)? În plus omul este destul de des pus în faţa scandalului răului, care pare a fi bun şi învingător şi a binelui, care pare a fi rău si pierzător (care învinge pierzând).

 

Se ştie că orice acţiune a omului se naşte dintr-o seducţie interioară care îl atrage într-o direcţie sau alta; de aceea a distinge în inimă vocea lui Dumnezeu de vocile răului este fundamental pentru a alege şi a acţiona cu libertate şi moralitate (cf. Gal.5,13-17).

Nu ajunge să acţionezi „cu bună-credinţă”: răul, de la pomul Edenului până la cel al crucii, se consumă totdeauna în ignoranţă. Adam a acţionat din amăgire şi despre cei care l-au răstignit pe Isus se spune: «nu ştiu ceea ce fac» (Lc. 23,24).

În orice decizie există un conflict de valori diferite, uneori este vorba de valori pozitive care par a se exclude reciproc în luarea unei decizii concrete; discernământul ne ajută să înţelegem care este valoarea cea mai importantă, care este binele de făcut şi decizia de luat aici şi acum.

Trebuie ţinut cont de faptul că mişcările interioare care vin de la Dumnezeu duc la o decizie care îl respectă pe aproapele, manifestă o atenţie deosebită faţă de cel mai slab şi dă glorie Domnului.

 

Discernământul devine încă şi mai necesar atunci când este vorba de a alege starea de viaţă şi în cazurile în care nu pot să ţin cont de voinţa lui Dumnezeu pentru mine; ştiind că El este acela care m-a creat şi mi-a dat un nume care conţine adevărul meu (cf. Apoc. 2, 17; Is. 43,1-2); numele pe care El mă cheamă, pe care eu îl realizez în viaţa mea şi care conţine „misiunea” mea, deci relaţia mea cu celălalt care rosteşte numele meu.

 

A distinge de unde pornesc şi încotro duc mişcările interioare permite „păstrarea celor bune şi respingerea celor rele”, deci permite luarea de decizii libere şi responsabile, ieşind astfel din neatenţie si ignoranţă. Discernământul nu dă răspunsuri a priori, ci evaluează situaţia concretă, pentru a decide ce-i de făcut aici şi acum; face ca voinţa să nu devină sclava viciului.

Totuşi, chiar dacă poate devenim sclavi a ceva, ne rămâne mereu liberul arbitru, conştiinţa, locul în care Dumnezeu a pus amprenta Sa. Aceasta este caracteristica inalienabilă a oricărui om şi în orice situaţie, prerogativă care îl deosebeşte de animal. Scopul discernământului este acela de a consimţi la ceea ce vine de la Dumnezeu şi de a refuza ceea ce vine de la duşman; este tocmai acest exerciţiu de discernământ făcut în libertatea care ne face oameni.

 

 

(cf. textului lui Silvano Fausti – Prilej sau ispită)


 

 

ANALIZEAZĂ:

Întrebări pentru reflecţia personală:

  • Poţi să spui că acţiunile tale sunt umane (spre deosebire de cele instinctuale ale animalelor)?
  • Ce reacţii sau sentimente se nasc în tine când intuieşti faptul că răul se prezintă sub forma binelui, minciuna sub forma adevărului şi că des acestea par a fi biruitoare asupra binelui?
  • Poţi să accepţi ideea că binele biruieşte prin zdrobirea sau înfrângerea lui?
  • Ce faci din punct de vedere firesc atunci când este vorba de a alege între două valori pozitive care par a se exclude reciproc? Cum motivezi alegerea făcută?
  • Poate omul să păstreze liberul arbitru şi atunci când este condiţionat de patimi?

 

 

MEDITEAZĂ:

Texte biblice de referinţă:  Apoc. 2, 17;  Is. 43,1-2.

 

 

OBSERVĂ:

Cu ajutorul textului biblic observă în timpul săptămânii şi încearcă să dai un nume sentimentelor care se mişcă in inima ta  în momentul în care trebuie să faci o alegere, sau să iei o decizie (Gal.5,13-17).

 

 

ROAGĂ-TE:

Ca să poţi discerne înşelăciunile răului şi să poţi accepta logica binelui.

 

——————————————————————————————–

2 

Exprimaţi-vă opinia