BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (9 B)

Publicatla 29 March 2013

BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (9 B)

LA ŞCOALA LUI DUMNEZEU

(Autobiografia Sf. Ignațiu, 30-31)

 

30. Al cincilea. Într-o zi, din evlavie, mergea spre o biserică aflată la ceva mai mult de o milă de Manresa – cred că se numea Sfântul Paul. Drumul era de-a lungul unui râu. Fiind cu totul adâncit în rugăciune, se aşeză puţin cu faţa spre râu, a cărui albie era foarte adâncă. Cum stătea el aşezat acolo, i se deschiseră ochii minţii. Nu avu nici o viziune, ci înţelese şi cunoscu multe lucruri atât duhovniceşti, cât şi de credinţă şi de litere, şi acestea într-o lumină atât de mare încât toate lucrurile i se păreau noi. Nu se pot înfăţişa amănuntele pe care le-a înţeles atunci, deşi au fost multe. Se poate spune doar că primi o mare limpezime a priceperii, astfel încât, de-a lungul întregii sale vieţi, până după şaizeci şi doi de ani, punând la un loc toate binefacerile primite de la Dumnezeu şi toate lucrurile pe care le-a învăţat, nu s-ar putea asemui cu ce a primit atunci deodată.

 Avea priceperea iluminată într-atâta încât i se părea că este un alt om, cu o minte nouă.

31. Aceasta a durat o bună bucată de timp, apoi a mers şi a îngenuncheat în faţa unei cruci din apropiere, pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu.

Acolo i-a apărut din nou acea arătare pe care o vedea adesea, dar pe care nu a înţeles-o niciodată până atunci: şi anume lucrul despre care s-a vorbit mai sus, care părea atât de frumos şi cu mulţi ochi. Dar el văzu bine că acolo, în faţa crucii, nu mai avea acea culoare frumoasă ca de obicei; şi avu o cunoaştere limpede, cu un puternic consimţământ al voinţei, că era diavolul.  Şi după aceea, o vreme, continua să-i mai apară deseori, dar el, în semn de dispreţ, îl izgonea cu toiagul pe care îl avea de obicei în mână.

 

 

 

FAPTELE APOSTOLILOR 26,13-29

13. Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine.

14.  Şi noi toţi căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul.

15.  Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti.

16.  Dar, scoală-te şi stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor ce ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie.

17.  Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit,

18.  Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.

(…) 22. Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic şi la mare, fără să spun nimic decât ceea ce şi proorocii şi Moise au spus că va să fie:

23.  Că Hristos avea să pătimească şi să fie cel dintâi înviat din morţi şi să vestească lumină şi poporului şi neamurilor.  (…)

25.  Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale înţelepciunii.  (…)

28.  Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puţin de nu mă îndupleci să mă fac şi eu creştin!

29.  Iar Pavel a zis: Ori cu puţin, ori cu mult, eu m-aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi care mă ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu, afară de aceste lanţuri.

 

EXERCIŢII SPIRITUALE, 23PRINCIPIUL ŞI FUNDAMENTUL

23. Omul este creat ca să-L laude, să se I închine şi să-I slujească lui Dumnezeu, Domnul nostru şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletul; iar celelalte lucruri de pe faţa pământului sunt create pentru om şi ca să-l ajute în urmarea menirii cu care este creat.

 

EXERCIŢII SPIRITUALE, 53 – MEDITAREA DESPRE PĂCAT

53. Dialog. Înfăţişându-mi-l dinaintea mea pe Cristos, Domnul nostru, răstignit pe cruce, să intru în dialog cu el; [cugetând] cum din Creator a ajuns să se facă om, şi (cum a ajuns) de la viaţa veşnică la moartea în timp, şi astfel ajungând să moară pentru păcatele mele. Tot la fel, privind la mine însumi, ce am făcut pentru Cristos, ce fac pentru Cristos, ce trebuie să fac pentru Cristos; şi, văzându-l astfel atârnând pe cruce, să cuget la ceea ce mi se înfăţişează.

 

EXERCIŢII SPIRITUALE, 95 – CHEMAREA REGELUI

„Voinţa mea este să cuceresc toată lumea şi toţi duşmanii, şi astfel să întru în slava Tatălui meu; de aceea, oricine vrea să vină cu mine, trebuie să trudească cu mine ca, urmându-mă în suferinţă, să mă urmeze şi în slavă”

 

EXERCIŢII SPIRITUALE, 145-146 – MEDITAŢIA CELOR DOUA STEAGURI

145. Al doilea punct. Să ne gândim cum Stăpânul întregii lumi alege atâtea persoane, apostoli, ucenici etc., şi îi trimite în întreaga lume ca să răspândească sfânta sa învăţătură la oameni de orice stare şi condiţie.

146. Al treilea punct. Să ne gândim la cuvântarea pe care Cristos, Domnul nostru o ţine către toţi slujitorii şi prietenii săi, pe care îi trimite într-o astfel de misiune, cerându-le să dorească să-i ajute pe toţi în a-i conduce, în primul rând la cea mai mare sărăcie spirituală – iar dacă Maiestatea Sa dumnezeiască ar fi slujită şi ar binevoi să-i aleagă – şi la sărăcia materială; în al doilea rând, la dorinţa de ocări şi dispreţ, pentru că din aceste două lucruri se naşte umilinţa, astfel încât să fie trei trepte: prima, a sărăciei opusă bogăţiei; a doua, ocările şi dispreţul, opuse faimei lumeşti; a treia, umilinţa opusă trufiei; şi, de la aceste trei trepte, să fie conduşi către toate celelalte virtuţi.

 

IOAN 17,14-18

14.  (…)  ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.

15.  Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.

16.  Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

17.  Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.

18.  Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.

 

Exprimaţi-vă opinia