BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (9 A)

Publicatla 20 March 2013

BUNA VESTIRE ÎNTR-O ISTORISIRE (9 A)

LA ŞCOALA LUI DUMNEZEU

(Autobiografia Sf. Ignațiu, 27-29)

 

27 B. În acest timp, Dumnezeu se purta cu el ca un dascăl cu un copil, învăţându-l. Şi, fie pentru că era neînvăţat şi cu un spirit neşlefuit, fie pentru că nu avea cine să-l înveţe, sau întrucât primise de la Dumnezeu o voinţă neclintită de a-L sluji, el socotea şi întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că jigneşte Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci puncte care urmează.

 

28. Primul. Avea o mare evlavie faţă de Sfânta Treime; astfel că în fiecare zi se ruga celor Trei Persoane dumnezeieşti separat. Iar cum se ruga şi Sfintei Treimi, se întreba cum ar putea compune patru rugăciuni în cinstea Treimii. Acest gând i-a dat puţin sau deloc de furcă, fiind ceva neînsemnat.

Într-o zi, pe când citea rugăciunile Maicii Domnului pe treptele mănăstirii, înţelegerea lui începu să se înalţe: era ca şi cum ar fi văzut Sfânta Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi şi suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineaţă şi la o procesiune care ieşea din mănăstire, însă nu-şi putu stăpâni lacrimile până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalţi decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări şi simţind o mare bucurie şi consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viaţa simţirea unei mari evlavii când se ruga Sfintei Treimi.

 

29. Al doilea. Odată i se înfăţişă minţii, cu mare bucurie spirituală, felul în care Dumnezeu a creat lumea; i se părea că vede ceva alb din care izvorau nişte raze şi din care Dumnezeu făcea lumină. Dar nu ştia să desluşească acestea şi nu-şi amintea prea bine de cunoaşterile spirituale pe care Dumnezeu i le întipărise atunci în suflet.

Al treilea. Tot la Manresa, unde rămase aproape un an, după ce începu să fie consolat de Dumnezeu şi văzând roadele dobândite îngrijindu-se de suflete, renunţă la nechibzuinţele la care s-a dedat până atunci. Din acel moment începu să-şi taie unghiile şi părul.

Tot în Manresa, într-o zi, pe când asculta Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, când preotul a ridicat Corpus Domini, văzu cu ochii lăuntrici ca nişte raze albe care coborau din înalt. Şi chiar dacă, după atâta vreme, nu putea să lămurească altora bine această viziune, el a văzut cu înţelegerea în mod limpede felul în care se afla în acea Sfântă Taină Isus Cristos, Domnul nostru.

Al patrulea. De multe ori şi pentru mult timp, fiind în rugăciune, vedea cu ochii lăuntrici natura umană a lui Cristos sub chipul unui trup alb, nici prea mare, nici prea mic, dar la care nu distingea mădularele. În Manresa a văzut aceasta deseori: dacă s-ar spune că de douăzeci sau de patruzeci de ori, nu s-ar putea zice că e o minciună; la fel s-a întâmplat o dată la Ierusalim şi altă dată pe când mergea, aproape de Padova. A văzut-o şi pe Sfânta Fecioară, într-un chip asemănător, fără să-i distingă părţile trupului. Aceste lucruri pe care le-a văzut îl întăriră atunci şi-i dădură atâta tărie în credinţă, încât de multe ori îşi spunea că, chiar dacă n-ar fi existat Sfânta Scriptură care să ne înveţe aceste adevăruri de credinţă, el ar fi fost gata să moară pentru ele, numai pentru ceea ce văzuse atunci.

 

 

 

PUNCTE DE MEDITAȚIE

  • ,,Dumnezeu se purta cu el ca un dascăl cu un copil’’ – imaginea lui Dumnezeu ca dascăl și caracteristicile sale au fost toate revelate prin Isus Cristos care este pedagog, învățător și maestru.
  • Dumnezeu ca purtător de grijă al copilului – Tată

 

  • Ignațiu ar fi jignit pe Dumnezeu dacă l-ar fi considerat altfel; noi ne-am jigni părinții și purtătorii de grijă dacă i-am considera altceva (vezi parabola tatălui milostiv).

 

  • Rugăciunea către cele trei persoane ale Sfintei Treimi:

Ignațiu se roagă în două moduri: o dată se adresează fiecărei persoane a Sfintei Treimi în parte, conștientizând importanța deosebită a celor trei, aproape am putea zice că Ignațiu pătrunde în Taina Sfintei Treimi (aici vine în ajutor și viziunea despre Sf. Treime);  apoi el se roagă Sfintei Treimi, ca entitate unică, ca Dumnezeu.

 

  • Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu, mai exact un dar al Spiritului Sfânt (,,Căci unuia îi este dat prin Duhul cuvântul înțelepciunii, altuia cuvântul cunoașterii, iar altuia credința, altuia darul vindecărilor; prin același singur Duh; unuia puterea de a face minuni, altuia profeția, altuia discernământul duhurilor, altuia varietatea limbilor, iar altuia interpretarea limbilor’’ – 1Cor 12,8-10) care își au aici prima manifestare și durează toată viața, tot așa cum și evlavia lui pentru Sfânta Treime i se va întipări pentru toată viața.

 

  • Vizunea Genezei: ,, felul în care Dumnezeu a creat lumea’’

Îi aduce lui Ignațiu bucurie, însă rămâne de neînțeles. Nu toate îi sunt necesare pentru mântuire. Ignațiu trece prin etapele vieții spirituale ca oricare dintre noi. Să nu ne descurajăm și să luăm exemplu!

 

  • Roadele:  –     consolări

–          îngrijirea de suflete

–          renunțarea la ,,nechibzuințe’’

–          viziunile

–          elanul spiritual

 

  • ,,A văzut cu înțelegerea’’: Ignațiu își antrenează întreaga ființă în slujirea lui Dumnezeu: corpul (cu siguranță era în genunchi; se îngrijește de corp), mintea și facultățile de judecare (înțelegerea) dar și simțurile (a văzut, a simțit).

 

MEDITAȚIA

Semnul crucii

  1. punerea în prezența lui Dumnezeu cu toată ființa
  2. revizuirea vieții spirituale
  3. rugăciune către fiecare persoană a Sfintei Treimi

Slavă Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt și ieșirea din meditație pe muzică

Exprimaţi-vă opinia