BUNA VESTIRE LA MĂNĂSTIRE!

Publicatla 17 January 2013

BUNA VESTIRE LA MĂNĂSTIRE!

O scurtă introducere la început de drum

 

Ce înseamnă „Buna Vestire la Mănăstire”?

O seară cu trei momente distincte: o oră de rugăciune în spirit ignațian, celebrarea Sfintei Liturghii și o mică agapă frățească.

Dar care este Vestea cea Bună?

Este Vestea că Acela care a înviat rămâne cu noi când se lasă seara așa cum a făcut-o cu ucenicii în drum spre Emaus (Lc 24, 13-35).

Și ce ne spune această Veste?

Ne istorisește taina morții și învierii Sale în mijlocul propriilor noastre istorisiri, care aproape totdeauna sunt neterminate, văzând doar moartea sau ce lipsește, și uitând ce am sau sunt chemat să fiu.

Cum putem afla Vestea?

Fiind cel puțin doi, rugându-ne și împărtășindu-ne, la fel ca cei doi care primit Vestea recunoscându-L la frângerea pâinii, întorcându-se și împărtășindu-le și celorlalți ce au trăit.

De ce este această Bună Vestire tocmai la Mănăstire, și mai precis la Mănăstirea Iezuiților, Manresa?

Ca și în drumul spre Emaus, Buna Vestire este spusă într-o istorisire, pe care Isus le-o spune unor pelerini făcându-le să le ardă inimile. Și noi vă propunem să primiți Buna Vestire într-o Istorisire, mai precis prin Istorisirea Pelerinului Ignațiu de Loyola. Istorisirea lui nu a este altceva decât primirea Bunei Vestiri pe tot drumul vieții sale.

Dar noi cum ne putem regăsi în experiența ucenicilor și a pelerinului ignațian?

Făcând ce au făcut ei: trăind, meditând și împărtășind mai departe rugăciunea primei seri de după Înviere. În aceste seri, rugăciunile de meditație vor fi introduse treptat de către primii absolvenți ai Școlii de rugăciune de anul trecut, pentru ca la rândul lor și cei care în acest an vor primi Cuvântul vieții să-l poată frânge mai departe.

BINE AȚI VENIT ca să primiți, să împărtășiți și să dăruiți mai departe!

 

ASCULTĂ:

Ce este o meditație?- din introducerea pr. Marius

 

SĂ NE RUGĂM CU EVANGHELIA

 

 

MĂ PREGĂTESC

  1. Apropiindu-mă de locul rugăciunii, îmi amintesc că voi petrece un timp lăuntric împreună cu Domnul.
  2. Caut un loc și o poziție care să mă destindă.
  3. Păstrez liniștea în jurul și înlăuntrul meu, respirând rar și lăsându-mi trupul să se liniștească.
  4. Iau aminte că mă înfățișez înaintea Domnului. Și privesc așa cum El mă privește pe mine.
  5. După ce-mi fac semnul crucii, cer Duhului Sfânt să rămân statornic în prezența lui Dumnezeu pe toată durata rugăciunii. De asemenea, îl rog ca tot ce mă va inspira în acest timp să mă însuflețească a-l căuta: ca să-l cunosc mai bine, ca să-l iubesc mai mult și ca să-l urmez mai de aproape.

 

 

MĂ RECULEG:Îmi închipuiesc locul unde se desfășoară scena din Evanghelie „ca și cum aș fi fost de față”.

CER: Cer o cunoaștere lăuntrică a Domnului, pentru a înfăptui ceea ce El înfăptuiește, pentru a spune ceea ce El spune, pentru a simți ceea ce El simte. Și toate acestea le cer ca să-L iubesc din ce în ce mai mult și să-L urmez mai de aproape.

MEDITEZ ȘI CONTEMPLEZ: Citesc fără grabă textul, pas cu pas, cuvânt cu cuvânt. Folosesc memoria pentru a-mi aminti situații asemănătoare; priceperea ca să pot pătrunde și însuși cele meditate în viața mea; iar voința ca să doresc, să cer, să mulțumesc, să propun, să ador, să simt și să iubesc…

DIALOGHEZ: Închei purtând un colocviu cu Domnul, „ca de la un prieten la altul”. La sfârșit mă rog un Tatăl Nostru. Apoi îmi iau rămas bun și ies încet din rugăciune.

 

Exprimaţi-vă opinia