Început de toamnă la Satu Mare

Publicatla 10 October 2012

Toamna, anotimpul lui Bacovia a bătut și la porțile comunității din Satu Mare. Dar dacă e vorba de vreo „descompunere”, să nu vă neliniștiți, aceasta este legată de plecarea lui Iosif din comunitate și de absența tot mai simțită a lui Vasile. Totuși, în vederea începerii noului ne-am recompus rapid și am marcat evenimentul printr-o primă întâlnire comunitară imediat după Întâlnirea Provinciei (de pie amintire).

Cât despre cei rămași, Claudiu Miklos a fost un temerar încă de la începutul anului școlar. Mereu în primă linie la Colegiul Ham Janos, la Festivatea de deschidere sau la celebrarea oficiilor aferente, la întâlnirile cu profesorii și cu Episcopul.
Chiar dacă anul acesta programul său este mai lejer în ceea ce privește statul la catedra, din contră, munca de îndrumare, weekendurile de reculegere cu elevii la Viile Satu Mare s-au intensificat. Un eveniment important a fost și Sfințirea Capelei Colegiului cu un vitraliu având un IHS de toată frumusețea. Pe lângă toate aceasta, Claudiu a mai găsit timp și pentru alte pasiuni precum cântatul la chitară. Totul ar fi fost și mai bine dacă într-o noapte un trubadur n-ar fi plecat din comunitatea noastră cu orga și cu chitara fredonând refrene pe singura bicicletă pe care o mai aveam în dotare.
Vasile Tofană își continuă munca de birou la Baia Mare care se împletește armonios cu călătoriile prin eparhie sau cu slujirile la hramurile bisericilor de aici. În desele sale călătorii spre deosebire de „pelerinul rus” care era edificat la tot pasul de ceea ce întâlnea, Vasile descoperă și unele situații care au nevoie de multă atenție. Nu de mult el a însoțit și un grup al organizației Kirche in Not în timpul vizitei lor în Maramureș și Sătmar.
Olivo este și el foarte solicitat la Calvaria pentru asistență spirituală iar Jani îl ajută după putință. Același Olivo împreună cu mine lucrăm intens în proiectul de la Mădăras. În prima săptămână de școală am fost prezenți la sunatul clopoțelului la școala din sat unde am înscris 6 copii în clasa pregătitoare și la clasa întâi. Evident, pentru copiii noștri au fost rezervate ultimele bănci, manualele s-au terminat tocmai înainte să le vină rândul, însă cu toate acestea ei și-au păstrat seninătatea (nu și noi).

În săptămânile care au urmat foarte des am făcut rondul de dimineață la Mădăras pentru a mobiliza copiii să meargă la școală.

Cu această ocazie ne-am dat seama ca dacă nu ar fi acele gesturi mărunte de apreciere a muncii noastre, dramul de bunăvoință al educatoarelor care i-au primit pe copiii noștri chiar fără certificate de naștere, ne-ar fi foarte greu.

Închei prin a mai menționa vizita în comunitate a lui Geza și Laci care ne-a bucurat mult. Isten éltessen sokáig !

Exprimaţi-vă opinia