Joi din Octava Paștelui
Fer. Ubald, călug.
“În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: “Pace vouă!”. Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, dar el le-a spus: “De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.” (Lc 24, 35-40)
La fel ca discipolii, și noi îl întâlnim pe Cel Viu în Cuvântul care ne aprinde inimile și în Pâinea care ne deschide ochii.
În Cuvânt și în Euharistie noi înșine trecem de la moarte la viață și recunoaștem ca adevărat ceea ce primii martori oculari ne-au povestit: știm că Isus a înviat pentru că și noi l-am întâlnit și am înviat la o viață nouă în iubire.
Isus cel Înviat ne dăruiește pacea lui, ne liniștește inimile tulburate de spaimă, venind în mijlocul nostru. Ne invită să îi privim rănile, să le atingem, ca să ne convingem. Stă cu noi la masă, ne deschide mintea ca să înțelegem Scripturile.
Suntem și noi discipoli ai Celui Înviat, în măsura în care suntem părtași ai Crucii lui.
Pe cel răstignit pe Cruce, pe cel mort și înviat pentru mântuirea lumii, suntem și noi chemați să îl mărturisim prin viața noastră, prin felul în care trăim cu El și pentru El, prin adevărul cuvintelor și faptelor noastre.
