Luni, 16 februarie 2026
Ss. Pamfil şi îns., m.
«În acel timp, venind fariseii, au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer, ca să-l pună la încercare. Suspinând în duhul său, Isus a spus: „De ce caută generaţia aceasta un semn? Adevăr vă spun, niciun semn nu va fi dat generaţiei acesteia”. Şi, lăsându-i, s-a urcat din nou în barcă şi a plecat spre celălalt ţărm.”» (Marcu 8,11-13)
Dumnezeu și căutătorii de semne
Omul rănit sufletește și trupește se îndreaptă spre Dumnezeu pentru a căuta alinare, pentru a căuta vindecare. De obicei, cei care dobândesc, datorită credinței, vindecare pentru neputințe sufletești și trupești, la îndemnul lui Isus pleacă pentru a vesti tuturor milostivirea lui Dumnezeu.
În fragmentul de azi Isus este cel care pleacă „suspinând în duhul său” din cauza necredinței fariseilor.
Fariseii sunt o categorie aparte de interlocutori de-ai lui Isus. Ei nu caută vindecare, ei caută semne. Deși au fost martori la nenumărate vindecări, învieri din morți, ochii lor refuză să vadă, iar urechile lor refuză să audă; inima lor este atât de împietrită, încât milostivirea lui Dumnezeu nu poate pătrunde în ea pentru a o vindeca. În fața împietririi inimii, uneori chiar și Dumnezeu se dă bătut.
În relația mea cu Dumnezeu mi s-a întâmplat să caut semne, uitând că „în El trăim şi ne mişcăm şi suntem”?
Rugăciune
O, Dumnezeule, ce vei face ca să cucerești
duritatea înfricoșată a inimilor noastre?
Doamne, trebuie să ne dai inimi noi,
inimi blânde, inimi sensibile,
pentru a înlocui inimile din marmură și bronz.
Sf. Claudiu La Colombière SJ
