Miercuri, 7 ianuarie 2026
Sf. Lucian din Antiohia, Sf. Raimund
1Ioan 3, 6: “Noi suntem din Dumnezeu. Cine-l cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă. Cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.”
Discernământul creștin nu începe cu idei, ci cu apartenența: „noi suntem din Dumnezeu”. Sfântul Ioan ne spune că există voci diferite în lume, dar nu toate vin din aceeași sursă. Întrebarea fundamentală nu este cine vorbește mai convingător, ci din ce duh vorbește. Vocea care vine din Dumnezeu creează deschidere, umilință și dorință de a asculta; duhul rătăcirii, chiar când pare seducător, ne izolează, ne face autosuficienți și surzi față de adevăr.
Pe mine ce duh mă locuiește?
Rugăciune
O, Tu, Cel mai presus de toate,
ce alt nume Ți-aș putea da?
Căci ce cuvânt ar putea să Te rostească,
pe Tine, Cel nerostit?
Ce minte Te va cuprinde,
pe Tine, Cel necuprins de orice minte?
Tu ești Unicul nespus,
Tu ești Unicul necunoscut.
Tot ce se rostește Te vestește,
tot ce gândește sau nu gândește
își află ființa în Tine.
Toate Te doresc,
toate suspină către Tine.
Toate ființele Îți aduc laudă,
un imn tăcut,
căci din Tine își au începutul.
O, Tu, Cel mai presus de toate,
cum aș putea să Te numesc?
Căci orice nume Te mărginește,
iar Tu ești dincolo de orice hotar.
(Sf. Grigore de Nazianz, Imn către Dumnezeu)
