Luni, 15 decembrie 2025
Sf. Virginia, văduvă
Matei 21,23-27: După ce a venit Isus în templu, în timp ce învăţa, s-au apropiat de el arhiereii şi bătrânii poporului şi i-au spus: “Cu ce autoritate faci acestea şi cine ţi-a dat această autoritate?” Dar Isus, răspunzând, le-a zis: “Vă voi întreba şi eu un lucru. Dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea. Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?” Dar ei discutau între ei: “Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?» Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan ca profet”. Şi i-au răspuns lui Isus: “Nu ştim”. Atunci, el le-a zis: “Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.
Isus nu fuge de întrebări, nu evită confruntarea. Arhiereii și bătrânii îl întreabă despre autoritate, dar nu din dorința de a înțelege, ci pentru a-l pune la încercare. Iar Isus, cu blândețe și adevăr, îi conduce spre propria lor inimă.
Întrebarea despre botezul lui Ioan îi așază în fața adevărului. Ei știu răspunsul. Știu cine a fost Ioan, știu de unde venea mărturia lui. Dar frica de popor și grija pentru propria poziție îi fac să se retragă într-un răspuns comod: „Nu știm”. Nu este smerenie, ci evitare. Nu este ignoranță, ci lipsă de curaj.
Și atunci Isus tace. Nu pentru că nu ar avea autoritate, ci pentru că adevărul nu poate fi primit de o inimă care nu vrea să-l primească. Dumnezeu nu forțează niciodată conștiința omului. El așteaptă o inimă liberă, capabilă să spună: „Doamne, arată-mi adevărul, chiar dacă mă va răni.”
Unde, în viața mea, aleg să spun „nu știu”, deși în adâncul inimii intuiesc deja ce îmi cere Dumnezeu, dar îmi este teamă de consecințe?
Rugăciune
Părinte veșnic, confirmă-mă;
Fiule veșnic, confirmă-mă;
Spiritule Sfânt veșnic, confirmă-mă;
Preasfântă Treime, confirmă-mă;
Singurul meu Dumnezeu, confirmă-mă. Amin. (Sf. Ignațiu de Loyola)
