Miercuri, 3 decembrie 2025
Sf. Francisc Xaveriu
Matei 15,36: “Iar Isus a luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor.”
Înainte de minunea înmulțirii pâinilor, înainte de a se vedea belșugul, Isus face un gest simplu și profund: mulțumește. Nu mulțumește după ce primește, ci înainte, chiar atunci când resursele sunt puține și neputințele par mari. Mulțumirea deschide inima spre lucrarea lui Dumnezeu și transformă puținul în dar.
Această logică a trăit-o și Sfântul Francisc Xaveriu, marele misionar al Orientului. Când a ajuns în India și apoi în Japonia, a găsit puține resurse, puțini colaboratori, multe obstacole și o lume străină. Dar, asemenea lui Isus, a mulțumit: a mulțumit pentru fiecare persoană întâlnită, pentru fiecare copil botezat, pentru fiecare ușă deschisă sau închisă. În scrisorile lui spune adesea că cea mai mare putere a lui era „bucuria de a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate”, chiar și pentru încercări. Din această mulțumire a izvorât puterea de a înfrânge greutățile, oboseala și lipsurile, și de a se dărui pe sine „mulțimilor” la care era trimis.
Îmi amintesc să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate?
Rugăciune
Eu nici nu existam
dar Tu mă iubeai
și întrupându-te, Tu ai venit.
Nu ai așteptat
ca eu să te chem
dar mi-ai permis ca glasul să-Ți aud.
Mulțumire Ție, Isus!
Mulțumire Ție pentru Crucea Ta!
Mulțumire Ție, Isus,
fiindcă ai venit,
m-ai căutat și m-ai salvat!
