Joi, 27 noiembrie 2025
Sf. Virgil, ep.
Luca 21, 27-28: “Și atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”
Aceste cuvinte ne așază între frică și speranță, între tumultul lumii și promisiunea unei prezențe care nu se clatină. De multe ori privim în jur și vedem doar „cutremur”: griji, oboseală, neliniști, lucruri care par să se destrame. Dar Evanghelia nu ne invită să fugim de realitate, ci să o traversăm cu fruntea ridicată.
„Ridicați-vă capul” este chemarea. Nu pentru că situațiile sunt ușoare, ci pentru că Domnul este aproape. Apropierea Lui nu este o amenințare, ci o eliberare. Nu vine să ne înspăimânte sau să ceară explicații, ci să aducă lumină acolo unde ochii noștri obosiți nu mai văd scăparea.
Ridicarea capului este un gest al încrederii:
încrede-te că nu ești singur,
încrede-te că povara ta este văzută,
încrede-te că istoria personală și istoria lumii merg spre o împlinire și nu spre un haos fără sens.
Unde am nevoie să reînnoiesc speranța pe care am pierdut-o?
Rugăciune:
“Vin în apropierea Ta.
Văd că altfel
nu merită să trăiești.
Am încercat.
De atâtea ori m-am întors
și de multe ori am plecat.
Cred că pot singur,
că am adunat destulă putere
și că acum pot rezista răului.
Uneori este suficient un singur pas.
Nu mai este nevoie de altceva.
Doar unul.
Și apoi îmi dau seama că nu pot.
Simțind că doar
întâlnirea cu Tine
ar putea să mă ajute să vindec;
doar o privire a Ta
ar vindeca toate rănile
pe care mi le-am făcut
gândindu-mă că pot fără Tine;
doar atingerea Ta
ar fi suficientă
pentru a readuce în mine
dragostea Ta care este întotdeauna fidelă.”
(Fragment din Nikola Jurisić-Vin în apropierea Ta)
