Luni, 17 noiembrie 2025
Ss. Elisabeta a Ungariei, călug. **; Florin, pr.
Luca 18,35-43: În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. Atunci el a strigat: “Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: “Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: “Doamne, să-mi recapăt vederea!” Iar Isus i-a răspuns: “Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.
Isus se oprește. Fiul lui Dumnezeu, aflat în drumul său spre Ierusalim, în misiunea Lui de mântuire, se oprește în fața unui om pe care toți ceilalți îl considerau neimportant. Strigătul sincer al omului care recunoaște că are nevoie de Dumnezeu îl oprește pe Isus chiar și atunci când toți ceilalți îl trec cu vederea.
Iar întrebarea lui Isus este personală și directă: „Ce vrei să-ți fac?”
Nu pentru că nu știe răspunsul, ci pentru ca orbirea să fie numită, recunoscută, oferită. Harul lucrează acolo unde omul își deschide inima.
Dacă Isus mi-ar spune astăzi: „Ce vrei să-ți fac?”, ce i-aș răspunde cu adevărat, din adâncul inimii?
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm, fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti, fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin.
