Joi, 30 octombrie 2025
Sf. Gerard de Potenza, ep.
Romani 8,35: “Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea, sau persecuţia sau foametea sau lipsa de haine, sau primejdia sau sabia?”
Pe Cruce, Cristos a îmbrățișat tot ceea ce părea că ne separă de Dumnezeu — păcatul, durerea, moartea — și le-a transformat în loc al întâlnirii cu Tatăl. În acea îmbrățișare a fost inclus fiecare dintre noi. În logica lumii, iubirea se sfârșește când apar suferința și pierderea; în logica lui Dumnezeu, iubirea tocmai acolo se arată cea mai puternică.
Iubirea lui Cristos nu se schimbă după stările noastre, nici nu se retrage când cădem. Chiar și atunci când ne simțim departe, El este aproape. Chiar și atunci când noi nu mai putem iubi, El continuă să ne iubească. De aceea, nimic nu ne poate despărți de iubirea lui Cristos, pentru că acea iubire locuiește deja în noi.
Să ne lăsăm, deci, iubiți și să devenim, prin har, oglinda acelei iubiri pentru lume.
Ce mă poate despărți de iubirea lui Cristos?
Rugăciune:
Sufletul lui Cristos, sfințește-mă.
Trupul lui Cristos, mântuiește-mă.
Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă.
Patima lui Cristos, întăreşte-mă.
O bune Isuse, ascultă-mă.
În rănile tale ascunde-mă.
Nu mă lăsa să mă despart de tine.
De vrăjmaşul cel rău apără-mă.
În ceasul morţii mele cheamă-mă.
Şi porunceşte-mi să vin la tine,
Ca să te laud cu sfinţii tăi,
În vecii vecilor.
Amin.
(Anima Christi – Ignațiu de Loyola)
