A fost prezentată miercuri, 11 septembrie 2025, în Sala de Presă a Sacrului Convent din Assisi cartea postumă a lui Jorge Mario Bergoglio, “Sfântul Francisc al meu”, care apare la 18 septembrie, rod al unui colocviu cu cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor. Cartea include, de asemenea, o scrisoare a Papei Prevost şi prefaţa secretarului de stat Parolin.
O publicaţie “care aproape ne permite să auzim din nou vocea Papei Francisc”, iar noi “îi mulţumim Domnului pentru tot ceea ce ne-a dăruit prin el”. Acestea sunt cuvintele cu care Leon al XIV-lea îl aminteşte pe predecesorul său, decedat pe 21 aprilie, într-o scrisoare care apare în cartea postumă a lui Bergoglio, “Sfântul Francisc al meu”, rodul unui colocviu purtat în ultimele luni ale anului 2024 cu cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor. Textul (Edizioni Messaggero Padova, 160 de pagini), care conţine şi o prefaţă a cardinalului secretar de stat, Pietro Parolin, reparcurge legătura profundă dintre Papa Francisc şi sfântul din Assisi, după care şi-a luat numele. Va fi disponibil în librării începând cu 18 septembrie şi a fost prezentat miercuri după-amiază la Assisi, în Sala de Presă a Sacrului Convent, în cadrul evenimentului cultural “Curtea lui Francisc”. Au fost prezenţi la eveniment cardinalul Semeraro în dialog cu fratele Giulio Cesareo, directorul Biroului de Comunicare al Sacrului Convent, şi cu fratele Massimiliano Patassini, director editorial al revistei Messaggero di Sant’Antonio.
Leon al XIV-lea: Misiunea sa din alegerea numelui
În scrisoarea din 22 mai, sărbătoarea Sfintei Rita de Cascia, papa îi mulţumeşte prefectului de la Dicasterul pentru Cauzele Sfinţilor pentru această publicaţie şi subliniază cum Francisc nu numai că “a asumat” acel nume, “ci a şi căutat să se identifice cu el, făcându-l chipul noii sale misiuni”. În afară de asta, în textul scris la o lună după decesul lui Bergoglio, Prevost subliniază că “efectul provocat de moartea sa nu a dispărut încă din sufletul nostru”, o temă abordată şi în carte. Leon al XIV-lea, de fapt, citează un răspuns al papei argentinian la întrebarea dacă se temea să moară: “Când eşti bătrân, îţi dai seama că sfârşitul nu este departe şi atunci devine şi un har să te poţi pregăti pentru moarte, să poţi reciti trecutul tău, mulţumindu-i Domnului pentru tot ce ne-a dăruit”.
Cardinalul Parolin: Urmele Sfântului Francisc în viaţa lui Bergoglio
“Când te ataşezi de un sfânt, este pentru că îl descoperi ca prieten şi sursă de inspiraţie” pentru a “trăi evanghelia cu bucurie” şi “asta s-a întâmplat cu Papa Francisc” cu Sărăcuţul din Assisi, scrie Parolin în prefaţă. Pentru cardinal, influenţa acestui sfânt asupra lui Jorge Mario Bergoglio poate fi văzută “în pliurile existenţei sale, în comportamentul său, în alegerile sale preferenţiale, în afectele şi dorinţele sale, chiar şi în întâlnirile şi experienţele trăite în viaţa sa”. În carte, Papa Francisc îşi aminteşte diferite momente şi experienţe trăite în viaţa sa şi “pare aproape să savureze urmele binecuvântate pe care exemplul Sfântului Francisc le-a lăsat în sufletul său, ajutându-l să fie puţin ca el, atât de recunoscător Domnului şi dornic să-l descopere prezent în săraci, să-l iubească în cei care suferă şi sunt singuri”. Într-adevăr, pentru secretarul de stat, această “mărturie” adunată în ultimele luni ale vieţii lui Francisc este aproape “«testamentul său spiritual» alcătuit din amintiri vii şi aduceri de mulţumiri”. “Privirea luminoasă şi senină” a papei, în ultimele zile ale vieţii sale, pare şi ea “să se situeze în sintonie” cu bucuria şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pe care sfântul din Assisi le-a exprimat pe măsură ce se apropia de sfârşitul vieţii sale.
Cardinalul Semeraro: Sfântul Francisc, o cheie interpretativă a pontificatului
În timpul conferinţei de presă de la Assisi, cardinalul Semeraro a reiterat că “Papa Francisc a interiorizat figura sfântului de Assisi”, iar acest lucru s-a reflectat atât în stilul în care a condus pontificatul său, cât şi în modul său de a înfrunta situaţiile. “Sfinţenia Sfântului Francisc poate fi o cheie interpretativă a slujirii petrine” a lui Jorge Mario Bergoglio. Cardinalul a citat ca exemplu diferitele enciclice scrise de pontif şi inspirate de Sărăcuţul din Assisi, precum Laudato Si’ şi Fratelli Tutti, explicând că această carte atinge şi teme precum dialogul cu islamul şi celelalte religii şi grija faţă de creaţie. Semeraro a menţionat, de asemenea, insistenţa Papei Francisc de a observa lumea pornind de la periferii, “de la cei rebutaţi” şi de a promova o “Biserică în ieşire” ca un comportament “în stil franciscan”, deoarece duce la înţelegerea realităţii dintr-o perspectivă diferită. Papa “a făcut într-un fel ca figura lui Francisc de Assisi să apară ca o orientare pentru Biserica de astăzi”, a spus cardinalul.
Angajarea pentru pace şi reflecţiile despre moarte
Tot conducătorul dicasterului a insistat asupra angajării lui Francisc pentru pace, pe care Leon al XIV-lea a continuat-o cu acelaşi sentiment. “Amândoi au spus că această situaţie de înfrângere nu trebuie să ne descurajeze să vorbim despre pace. Amândoi au folosit imaginea seminţei, când vorbim despre pace aruncăm seminţe care trebuie să intre în inima omului cu încrederea că vor germina”, a subliniat cardinalul. În sfârşit, ca răspuns la întrebarea dacă există un element al textului care îi este deosebit de apropiat, cardinalul a declarat că încă “emoţionează” faptul că în care se vorbeşte despre îmbătrânire şi despre pregătirea pentru moarte. Şi a adăugat că în 2024, anul în care a fost scrisă cartea, nu şi-ar fi putut imagina că în anul următor, la o săptămână după ce a aflat că schiţele erau gata, Francisc va muri. “În carte, a vorbit şi despre asta: despre a fi dispuşi să plecăm şi să reconectăm relaţiile pentru a trăi în pace”.
Isabella H. de Carvalho
sursa:ercis.ro