Joi, 30 martie 2023
Ioan 8, 51-59: ” În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: << Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci >>. Iudeii i-au spus: << Acum știm că ai diavol. Abraham a murit; profeții de asemenea, iar tu spui: <<Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci >> Oare ești tu mai mare decât părintele nostru Abraham, care a murit? Și profeții au murit. Cine te crezi? >> Isus a răspuns: << Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneți: << Este Dumnezeul nostru >> Dar voi nu l-ați cunoscut; însă eu îl cunosc și, dacă aș spune că nu-l cunosc, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc și păstrez cuvântul lui. Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat.>> Atunci iudeii i-au spus: <<Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Abraham?>> Isus le-a zis: << Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt.>> Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns și a plecat din templu.”
Să ne punem câteva minute în pielea iudeilor cu care vorbea Isus. Ascultăm discursul lui și simțim cum ni se înfierbântă obrajii, ne crește pulsul, inima ne bate puternic în piept și ne simțim curând copleșiți de un acces de furie. Cum își permite Isus, ca prin trei fraze, să dărâme toate cunoștințele iudaice? Cum își permite să se pună mai presus de profeți și mai ales, mai presus de Abraham. Este revoltător discursul lui Isus, strigător la cer !
Acum să ne punem în pielea lui Isus. El deschide o revelație asupra unui Dumnezeu pe care, deși evreii îl cunoșteau, nu îl cunoșteau cu adevărat. Dacă ar fi fost o discuție contradictorie banală, ca între două precupețe care își promovează produsele : ”Cartofii mei sunt mai buni”, ”Ba nu, ai mei sunt mai buni !” atunci cu siguranță Isus ar fi cedat. Nu orgoliul îl anima pe El, deși suntem tentați să vedem orgoliu în atitudinea Lui. De fapt, El aducea Vestea cea Nouă, distrugea vechi credințe și reclădea unele noi.
Vorbea pentru prima dată într-un astfel de context despre Nemurire. Dar vorbea unor oameni care îl cuprindeau pe Dumnezeu în palmă și în minte, care controlau tot ceea ce circula despre ideea de Dumnezeu. Pentru ei Dumnezeu era în Tora, în poruncile lui Moise, în tot ce s-a profețit/revelat până la ei. Ei reprezentau limita oricărei cunoașteri de Dumnezeu. Dincolo de ceea ce au aflat/învățat, nimic nu mai putea fi profețit/revelat. Dincolo de orice aparență, acesta este adevăratul orgoliu. Să-i fii limită lui Dumnezeu, să pretinzi a-L cuprinde în mintea ta, în capacitățile tale de percepție. Să nu-i permiți lui Dumnezeu să-ți transceandă finitudinea, să-ți dea viață după moarte, să-ți preceadă nașterea și să-ți întâmpine moartea pentru a te conduce în Eternitate.
Tu cât Dumnezeu cuprinzi în palma ta, în mintea ta, în viața ta, în dorințele/aspirațiile și în relațiile tale? Cât de mult îți lărgești sufletul și îți deschizi mintea pentru ca El să intre cu libertate, întreg?
Dumnezeul meu, fă ca noi
Să te vedem în toate lucrurile
Pe care le-ai creat
Și să te căutăm mai presus
De orice lucru
Și să te iubim
Mai presus de orice creatură.
Tot ceea ce este adevărat
Ce este bun, ce este frumos
Care aduce bucurie în creaturile tale
Trebuie să ne amintească de tine,
Iubire eternă.
Pentru toate darurile tale,
Fă să-ți mulțumim
Orice lucru, chiar și cel mai mic
Este un reflex al măreției tale
Și trebuie să ne bucure
Fă să nu uităm
Că tot ceea ce este frumos și de iubit
În Creația ta
Este un preludiu
A ceea ce ne așteaptă
Să ne bucurăm
În eternitate
” Fă să te vedem ” – Alexander Heidler
Foto: ”Fecioara cu Pruncul și Sfântul Ioan Botezătorul copii”, Jacob Van Oost I, Brugge, 1603-1671
