Miercuri, 30 Septembrie 2026
Sf. Ieronim, Sf. Grigore Luminătorul
Luca 9, 57 – 58: În timp ce Isus şi discipolii săi mergeau pe drum, cineva i-a spus: “Te voi urma oriunde te vei duce”. Dar Isus i-a răspuns: “Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.
Poate că Isus nu vorbește, în primul rând, despre lipsa unei case, ci despre lipsa unui loc confortabil în care să-L punem pe Dumnezeu.
Noi vrem să-L urmăm pe Isus, dar am vrea să știm unde dormim, cât pierdem, ce câștigăm și cum se termină povestea. Vrem un Dumnezeu care să ne schimbe viața, dar nu prea mult. Să ne ajute în felul nostru, dar să nu ne scoată din confort.
Isus nu are unde să-Și rezeme capul, dar noi avem prea multe locuri în care ne-am rezemat capul.
Când Isus spune „urmează-Mă”, uneori nu ne cere să mergem undeva, ci ne cere să ne ridicăm capul de pe ceea ce ne ține în siguranță.
Pe cine, sau ce aleg să urmez în fiecare zi?
Rugăciune
Doamne,
vulpile au vizuini,
păsările au cuiburi,
iar eu am
parole,
ecrane,
chei,
sertare
în care, de multe ori,
Te închid, în siguranță.
și totuși,
dintre toate făpturile Tale,
eu sunt cel care se teme cel mai tare
să nu rămână fără un loc.
Cheamă-mă,
și dă-mi
o viață de care să nu mai fug.
Iar dacă într-o noapte
nu voi avea unde să-mi pun capul,
fă să nu-mi fie teamă.
poate că atunci
voi înțelege, în sfârșit,
de ce Tu ai ales
să nu ai
unde-Ți rezema capul.
Amin.
