Luni, 27 iulie 2026
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia şi îns., m.
„Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui.” (Mt 13,31-33)
Un grăunte mic pentru un bine mare, sau despre valoarea micimii
Adesea, în ochii lumii, a fi mic înseamnă a fi neînsemnat, fără valoare, fără importanță, ceva ce poate fi cu ușurință lăsat la o parte. Dar, din perspectiva lui Dumnezeu, lucrurile capătă o cu totul altă valoare. În ochii lui Dumnezeu nu contează mărimea, ci binele făcut. Așa cum grăuntele de muștar, cea mai mică dintre semințe, crescând și devenind copac ajunge loc de refugiu, de odihnă, adăpost pentru păsările cerului, la fel se întâmplă și cu faptele noastre. Cel mai mic gest de atenție, de încurajare, de sprijin, de mângâiere făcut din iubire, chiar dacă din perspectiva lumii pare mic și neînsemnat, este de neprețuit în ochii lui Dumnezeu. A fi deschis, disponibil, atent la nevoile celuilalt, asta valorează în ochii lui Dumnezeu și deschide poarta spre Împărăția cerurilor.
Astăzi îmi propun să înțeleg valoarea micimii, să fiu atent la valoarea fiecărui gest făcut din iubire față de aproapele: o privire plină de compasiune, o atingere, o vorbă încurajatoare.
„Iubirea constă în împărtășirea
a ceea ce ai
și a ceea ce ești
cu cei pe care-i iubești.”
Sf. Ignațiu de Loyola
