Miercuri, 8 iulie 2026
Ss. Aquila şi Priscilla
Matei 10, 1: “Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, Isus le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă.”
În spațiul de meditație ignatiană, să privim cu atenție și curiozitate scena pe care ne-o descrie Evanghelia de astăzi. Isus îi cheamă pe cei doisprezece pe nume. Nu le oferă mai întâi un plan de acțiune și nici o serie de reguli, dar le dă ceva mult mai important: propria autoritate și putere, în numele Lui. Totuși, înainte de a fi trimiși, sunt chemați pe nume și, acceptând misiunea, ei primesc putere de la Cristos. Înainte de a acționa, sunt în comuniune cu Isus, astfel că puterea nu le aparține, ci este darul Celui care îi trimite.
Dacă rămânem și privim cu atenție în această scenă, observăm că Isus nu îi trimite să impresioneze lumea, ci să aline suferința ei. Toată suferința: “să vindece orice boală și orice neputință”. Prima misiune a Bisericii nu este demonstrarea puterii, ci vindecarea totală.
Acolo unde omul este rănit de frică, de păcat, de singurătate sau de boală, Dumnezeu dorește să ajungă prin mâinile și prin viața ucenicilor Săi. Apostolii nu devin importanți pentru ceea ce sunt, ci pentru că Îl poartă pe Cristos. De aceea, adevăratul miracol al Evangheliei nu este doar faptul că bolnavii sunt vindecați, ci că Dumnezeu alege oameni obișnuiți pentru a face vizibilă iubirea Sa.
Și astăzi, la finalul fiecărei jertfe Euharistice, suntem trimiși spre a da mărturie: “Ite, missa est!”, mergeți în misiune (din lat. mittere = a trimite), dar nu înainte de a primi deplinătatea comuniunii cu Cristos, prin Sfânta Împărtășanie.
Cum îmi trăiesc misiunea pe care mi-o încredințează Isus la fiecare Sfântă Liturghie?
Rugăciune
Eu ți-am dat inima mea
Pentru ca tu să iubești
Du-te azi senin în lume
Ucenicul meu tu ești.
Iată-mă, trimite-mă pe mine-acum
Iată-mă, prezent ca să iubesc mai mult.
