Schinke, Alfons (Weitzenberg, 17 iunie 1883 – Berlin, 16 aprilie 1952) călugăr iezuit. După studii gimnaziale și bacalaureat în Germania, a învățat teologia la Breslau și Innsbruck. În septembrie 1904 a intrat în noviciatul din Starawies a provinciei Societății Isus din Galiția. A urmat studii de teologia la Cracovia, unde a fost sfințit ca preot în 1912. În primii ani ai Primului Război Mondial a activat în noviciatul din Velehard – deoarece formarea novicilor din Starawies a fost mutat aici din cauza războiului – și a învățat drept canonic. După această perioadă timp de șase luni a fost preotul germanilor din Lvov. În 1924 a fost trimis în misiunea nouă a Societății, adică în România. A lucrat la Cernăuți și la București, în anii 1929-1930 a predat în seminarul din Oradea, un an mai târziu la cel din Iași, între 1934 și 1939 fiind rector al seminarului din Iași. În 1939 s-a întors în Germania. Din 1944 a devenit membru al Provinciei Germaniei de Est. În 1945, după expulzarea germanilor din Silezia a devenit preot la Berlin-Neukölln.
