Sâmbătă, 26 februarie 2022
Iac. 5, 13-20; Preaiubiților, este cineva dintre voi în suferință? Să se roage! Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi! 14 Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoții Bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului! 15 Iar rugăciunea făcută cu credință îl va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârșit păcate, i se vor ierta. 16 Așadar, mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați! Rugăciunea stăruitoare a celui drept poate înfăptui multe. 17 Ilie era un om cu slăbiciuni, asemenea nouă, dar s-a rugat cu stăruință să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni. 18 Apoi s-a rugat din nou și cerul a dat ploaie, iar pământul a produs rodul său. 19 Frații mei, dacă cineva dintre voi rătăcește departe de adevăr și un altul îl întoarce, 20 să știe că cel care îl întoarce pe un păcătos de pe drumul rătăcit își va salva sufletul de la moarte și va acoperi o mulțime de păcate.
În Scrisoarea aceasta sfântul apostol Iacob ne îndeamnă la rugăciune și, să nu o facem în orice mod, ci cu credință și cu stăruință. Ni-l dă exemplu pe profetul Ilie care ”era un om cu slăbiciuni, asemenea nouă, dar care s-a rugat cu stăruință”, cu suflet drept și a fost ascultat de Dumnezeu.
Păstrându-ne sufletul dezinteresat, onest, drept, fără a ne întina intenția bună cu dorința de a controla rezultatul. Să conștientizăm azi unde ne fuge gândul când articulăm cuvintele rugăciunii? Intrând azi în rugăciune cu credință, să avem prezent că suntem fii ai lui Dumnezeu, acceptați, iubiți și care vor fi ascultați indiferent de situația în care ne aflăm … vom fi ascultați nu pentru meritul nostru ci pentru că suntem iubiți de Tatăl ceresc. Punându-ne în fața Lui să exprimăm ruga pornind cu onestitate, fiecare de la starea în care suntem în momentul prezent. Cunoaștem ispita gândului de a aștepta ”să fim mai buni” pentru a ne putea ruga; și pentru că o cunoaștem, să o înlăturăm și să stăruim în rugăciune cu și mai multă deschidere și perseverență.
”A ne ruga, înseamnă a ne deschide pentru a vedea și a asculta în același timp, două moduri de a primi, de a se lăsa impregnați, pentru a se putea reînnoi de la rădăcină în așa fel încât acțiunile să izvorască din El. (…) Isus nu i-a învățat cuvinte ci mai degrabă atitudinea: a nu vorbi mult ci a se reculege în profunzimea inimii. Acolo unde Izvorul așteaptă să ni se dăruiască. (…) Ca și creștini, exclamăm: ‹‹Vino Doamne Isuse! Ap. 22,20›› Și El ne răspunde: ‹‹Eu vin în măsura în care voi veniți la mine››. Venirea noastră la El trece prin a trăi așa cum El a trăit, lăsându-l să se întrupeze în noi. Să mergem la Cel care vine. Așa ia ființă Cristos cel interior și suntem născuți ca și prelungire a Lui…” (El Cristo interior, Javier Melloni, p. 141)
O dată puși în prezența Sa, să ne lăsăm un timp mai îndelungat de liniște. Mai apoi, treptat, să lăsăm să curgă, să izvorască spontan din sufletul nostru dorul, preamărirea, mulțumirea, recunoștința sau cererea către Dumnezeu.
Rugăciune pentru a Dobândi Ceea Ce Vreau
Doamne, fă ca eu să te cunosc mai lăuntric,
să te iubesc și să te urmez mai mult.
