Joi, 24 februarie 2022
Marcu, 9, 41-50: ” În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: << Oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata! Oricine scandalizează pe unul dintre aceștia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară și ar fi aruncat în mare. Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o ! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele nu moare și focul nu se stinge. Și dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri șchiop în viață decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă, unde viermele nu moare și focul nu se stinge. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l Este mai bine pentru tine să intri în împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă unde viermele nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare va fi sărat cu foc, Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veți reface gustul ? Să aveți sare în voi și să trăiți în pace unii cu alții !”
Câtă cruzime iese din gura blândă a lui Isus ! Sunt cuvinte care dau fiori. Ne pun față în față cu un Isus radical, războinic, deși nu se adresează unui dușman vizibil, ci dușmanului interior. Se războiește cu mâna, cu piciorul, cu ochiul, deși acestea nu ne sunt dușmani, ci sunt părți din noi. Când NOI suntem ființe armonioase, ale căror părți colaborează și se completează reciproc. Dar iată că apare și cazul mâinii care se răzvrătește, iată și piciorul care o ia la goană în ciuda deciziilor venite din creier, iată ochiul care privește ceea ce inima îi sugerează, deși mintea se opune. Câtă discordie poate să existe într-un om! Și totuși nu sunt basme cu zmei și nici povești cu Vlad Țepeș, pentru că acolo dușmanii erau alte persoane, iar eroul era în întregime bun. Dar iată că noi nu suntem în întregime buni. Suntem un amestec de bine și de rău, iar alegerea binelui cunoscut împotriva răului dorit devine un chin perpetuu. De fapt, Isus nu este atât de crud pe cât pare în acest pasaj, nu este crud deloc. El ne îndeamnă la discernământ, la armonizarea sinelui prin alegeri sănătoase. De ce? În primul rând pentru că ne dorește binele și în al doilea rând pentru că noi trebuie să fim modele pentru ceilalți. Dar de ce acest ”foc” în noi?
De ce inimile noastre nu pot fi liniștite, iar corpul întreg să fie în deplină armonie? Isus ne avertizează că vom fi sărați cu foc, ni se vor aprinde simțurile, ne va crește adrenalina, vom arde în lupta patimilor noastre. Dar așa cum Iacob, ieșind învingător în lupta cu îngerul, este binecuvântat de către acesta, tot astfel, din lupta cu noi înșine, dacă vom ieși învingători, vom fi binecuvântați cu pacea și vom putea trăi în pace unii cu alții.
Te rog: nu-mi lua pericolele,
Dar ajută-mă să le înfrunt!
Nu-mi calma durerile,
Dar ajută-mă să le depășesc!
Nu-mi dărui aliați în luptele vieții …
Cu excepția puterii care vine de la Tine !
Nu mă salva de teamă,
Ci dă-mi răbdare să-mi cuceresc libertatea !
Ajută-mă să nu fiu laș,
Folosind harul tău în vremuri de succes,
Dar să nu-mi lipsească strângerea mâinii tale
În timpul eșecului meu !
”Dă-mi curaj”,
Rabindranath Tagore
