Napholcz Pál (Rătești, comitatul Satu Mare, 31 decembrie 1901 – 14 aprilie 1943, Kosice), călugăr iezuit, episcop repartizat la Satu Mare-Oradea, Superiorul General al Provinciei. A intrat în Societatea lui Isus ca student al convictului iezuit din Satu Mare. Noviciatul l-a terminat la Nagyszombat, filosofia la Cracovia, teologia la Leuven. A fost pedagog la convictul din Kalocsa, apoi din 1933 magistrul novicilor din Satu Mare. În 1935 a devenit superiorul centrului din Cluj și pleban la Cluj-Mănăștur. Din august 1936 este secretarul provincial al viceprovinciei române (socius), consultor. Pentru o perioadă a activat la noviciatul din Totești.

Pius al XII-lea la 23 iulie 1940 l-a numit episcop al Diecezei Satu Mare-Oradea, sfințirea și instalarea sa în funcție însă nu s-a realizat din cauza Dictatului de la Viena. Ținând cont de situația schimbată, Napholcz a dat libertate Sfântului Scaun în ceea ce privește repartizarea sa, astfel a fost scutit de validarea repartizării. În 1941 a preluat conducerea noviciatului de la Budapesta și a casei Manresa – centrul exercițiilor spirituale. După rectorat, din 1942 până la moartea sa a devenit Provincialul iezuiților maghiari.

Exprimaţi-vă opinia