29.12.2020, Vatican (Catholica) – Anul 2020 al Papei Francisc, ca acela al fiecăruia dintre noi, a fost profund marcat de pandemie. Nici o călătorie, puține audiențe generale, cu prezență redusă de persoane la sfârșitul verii, și apoi întrerupte din nou cu venirea celui de-al doilea val de infectări, celebrări publice în formă redusă cu participare unor grupuri mici de credincioși. Ceea ce a lipsit a fost contactul zilnic cu oamenii, contactul fizic format din îmbrățișări, din strângeri de mână, din cuvinte șoptite cu lacrimile în ochi, din binecuvântări trasate pe cap, din privire care se intersectează și se întâlnesc. Și Papa Francisc, în modul său, a trebuit să își desfășoare misiunea sa rămânând acasă, conectându-se în mod virtual, înmulțind contactele telefonice.

Anul Papei Francisc a fost marcat de cuvintele din exortația Querida Amazonia, care a adunat discernământul Sinodului din octombrie 2019 și a fost publicată în ajunul izbucnirii pandemiei: o chemare puternică de a privi la ceea ce se întâmplă în acea regiune uitată. Indicarea de căi concrete pentru o ecologie umană care să țină cont de cei săraci, pentru valorizarea culturilor și pentru o Biserică misionară cu față amazoniană. După aceea, imediat ce Covid-19 a părut să acorde o pauză, cel puțin în Italia, Papa Francisc a reluat audiențele generale cu credincioșii propunându-le un ciclu de cateheze despre ce viitor vrem să construim după pandemie. În sfârșit, în octombrie, darul unei noi enciclice, Fratelli tutti, care a indicat fraternitatea și prietenia socială ca răspuns la umbrele urii, violenței și egoismului care par uneori să prevaleze în lumea noastră rănită nu numai de coronavirus, ci de războaie, nedreptăți, sărăcie, schimbări climatice.

Evenimentul simbol din anul abia trecut, în amintirea tuturor, a rămas cel din 27 martie, cu Statio Orbis, implorarea către Dumnezeu pentru ca să intervină și să ajute omenirea lovită de pandemie: Papa Francisc singur, sub ploaie, într-o Piață San Pietro în mod dezolat pustie ca niciodată și în același timp niciodată așa de plină, grație milioanelor și milioanelor de persoane conectate în mondoviziune pentru a se ruga în tăcere. Papa care urcă lent treptele largi pentru a ajunge pe platou și ne amintește că toți suntem în aceeași barcă, neputându-ne să ne salvăm singuri; Papa sărută picioarele Crucifixului de la „San Marcello”, purtat în procesiune de romani împotriva ciumei; Papa care binecuvântează cu Preasfântul Sacramente orașul și lumea în timp ce pe fundal se aud sirenele într-o Romă paralizată de lockdown.

Însă a fost un alt eveniment zilnic, mai puțin eclatant și totuși mai important, care i-a permis Papei Francisc să însoțească milioane de persoane din toată lumea în timpul primei părți al acestui an 2020, în timpul fricii și al rătăcirii. A fost Liturghia cotidiană celebrată în capela de la Santa Marta, la ora 7 dimineața: timp de trei luni, Succesorul lui Petru a bătut ușor la ușile caselor noastre, ne-a invitat să nu ascultăm mari discursuri sau cateheze lungi, ci înainte de toate să ascultăm cuvintele Scripturii, comentate cu scurte predici rostite liber și urmate, după celebrarea euharistică, de câteva momente de adorație tăcută în fața Preasfântului Sacrament. În fiecare dimineață, în fiecare amiază și în fiecare seară, în funcție de fusurile orare, multe, foarte multe persoane chiar nepracticante și necredincioase, s-au sintonizat cu radioul, televiziunea, streaming-ul, pentru a asculta mesajul Evangheliei și glasul Episcopului de Roma devenit paroh al lumii.

Și dacă au impresionat imaginile Papei singur în piață la 27 martie, și mai mult au emoționat cele ale atâtor credincioși în genunchi în fața unui ecran sau a unui smartphone în timpul consacrării, de la Americi la Europa, în China ca și în Africa. Sobrietatea esențială a acelor celebrări, precedate de scurte rugăciuni pentru categoriile mai lovite de Covid-19, a ținut companie, a oferit raze de speranță, a ajutat la rugăciune, ne-a făcut să ne simțim cu toții mai puțin singuri, mai puțin izolați, mai puțin abandonați. Proximitatea de poporul lui Dumnezeu, însoțirea realizată cu acele Liturghii împărtășite pe ecrane în orice parte a lumii, a arătat clare ce anume înseamnă, pentru Papa, a fi păstor al Bisericii Universale, mijlocitor pentru omenirea rănită, martor al Evanghelie care acționează în toată familia umană în atâtea moduri adesea imprevizibile și ascunse. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: InfoSapientia.ro

Exprimaţi-vă opinia