CALEA UCENICULUI (20)

Publicatla 16 December 2020

BUNAVESTIRE LA MĂNĂSTIRE
CALEA UCENICULUI

 

20. TOTUL ESTE ÎN PARABOLE (Mc 4,10-12)

10Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, 11iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul împărăției lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole, 12pentru ca:

de privit să privească, dar să nu vadă,

de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă;   

ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte”.

 

 

Contextul mesajului

,,Totul este în parabole’’, spune Isus înainte de a explica ceea ce ne ajută să le înțelegem pe toate. Și viața noastră este ca și o parabolă de la naștere până la moarte, în căutarea cuvântului care să-i dea sens.

Parabola este o vorbire în imagini: lucruri evidente și cunoscute ilustrează altele misterioase și necunoscute. Evidența lor imediată se impune, sugerând ceva care rămâne o enigmă pentru acela care stă afară, dar devine ceva clar pentru acela care are cheia de a intra.

Despre invizibil nu putem vorbi decât prin intermediul vizibilului. Dacă întreaga creație poartă o urmă a chipului lui Dumnezeu, Isus este atunci icoana perfectă a lui. Toată viața lui este ca și o unică parabolă, care ne vorbește despre altcineva: este exegeza Tatălui, care în el explică pe deplin tainele pe care le ascunde abisul său necreat.

În acest pasaj, Isus ne spune că, dacă vrem să cunoaștem secretul lui Dumnezeu și al Împărăției sale, trebuie să nu mai ținem cont de răspunsurile noastre prefabricate deja și să privim la el, contemplându-l și întrebându-ne despre ceea ce vrea să ne spună. Răspunsul îl găsim numai într-un raport personal cu el, într-o confruntare constantă, care necesită angajarea și disponibilitatea de a ne schimba. Numai în felul acesta putem trăi din darul pe care a venit să ni-l dea: iertarea lui Dumnezeu care ne reînoiește viața.

O căutare ,,separată și științifică’’ nu folosește la nimic. Cine vrea să răspundă de la sine, fără să-l întrebe pe el și fără a se angaja să se convertească, rămâne ,,afară’’. Pentru aceasta cuvântul său rămâne ca o întrebare fără răspuns, ca o problemă nerezolvată. Dar nici așa nu este inutil, pentru că îl lasă neliniștit până când, căutând modul adevărat, va găsi.

Isus ne prezintă aici dispozițiile necesare pentru a înțelege cuvântul făcut carne și întors ca și Cuvânt pentru a se reîntrupa în oricine îl ascultă. Semănat în lume prin vestire, intră în istoria umană pentru a o ilumina și în inima fiecăruia pentru a o salva. Rămâne însă neînțeles în afara unui dialog cu el.

Ucenicul este acela care se confruntă cu el, ascultându-l cu sinceritate și disponibilitatea de a se converti la iertarea sa. În acest text sunt explicate mai bine criteriile după care cineva este înăuntru, dar încă în afara adevăratei familii a lui Isus (cf. 3,31urm).


 

 

Exercițiu

 

  1. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în
  2. Mă reculeg luând aminte la locul descris: Isus înconjurat de cei Doisprezece și de cei care-l întreabă depsre cele ascultate și care primesc răspuns.
  3. Cer ceea ce vreau: să fiu printre cei care stau cu el, îl întreabă, lăsându-se interogați și convertiți de Cuvântul Lui. Îi cer să fiu printre cei cărora li s-a dat Împărăția lui Dumnezeu.
  4. Trăgând folos, văd, ascult și privesc persoanele: cine sunt, ce spun, ce fac.

 

 

 

 

 

De notat:

singur „afară” asculta/pricepe
mister parabole a se converti
Împărăția lui Dumnezeu privi/vedea a fi iertat

 

 

 

 

Pasaje utile:

  • Is 6, 9 urm; 29, 9-12;
  • Ps 32; 19.

————————————————————————————–

Vallotton Annie  Vallotton drawings _Good news bible  Collins Fontana 1976 British and foreign bible societies 146 Queen Victoria Street London

Exprimaţi-vă opinia