Meditația zilei

Publicatla 28 October 2020

Miercuri, 28 octombrie 2020

„În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli.” (Luca 6,12-13)

În calitate de creștini, cu toții încercăm să îl urmăm pe Cristos. În persoana Lui, care „a trecut făcând bine” (Fapte 10,38), găsim exemplul desăvârșit de trăire a oricărei experiențe umane fundamentale. Lectura Scripturilor și intimitatea cu Isus oferă răspunsuri la cele mai adânci întrebări ale existenței noastre. În fragmentul evanghelic al acestei zile, la fel ca înaintea altor evenimente importante din viața Sa pe Pământ (cum ar fi rugăciunea din grădina Ghetsemani, înaintea Pătimirii), Îl vedem pe Isus în dialog cu Dumnezeu-Tatăl, cultivând o relație asupra căreia insistă adeseori, atunci când îi învață pe ucenici să se roage. Două elemente sunt, aici, extrem de importante: muntele, ca loc al întâlnirii, implicând ascensiunea, singurătatea, deci intimitatea, și alegerea – Isus se roagă înaintea unui moment important, înaintea unei acțiuni care va rămâne o temelie a bisericii pentru vecie (Efeseni 2,20).

Obișnuiesc să îi prezint lui Dumnezeu, Tatăl meu, cele mai profunde dorințe și cele mai importante decizii ale vieții mele?

Rugăciune

Tată,
mă abandonez în mâinile tale.
Fă cu mine orice îți place.
Orice ai face cu mine, îți mulțumesc.
Sunt gata pentru orice, accept orice, pentru ca voința ta să se împlinească în mine şi în toate făpturile tale.
Nu doresc nimic altceva, Dumnezeul meu.
Îmi aşez sufletul în mâinile tale.
Ți-l dau, Dumnezeule, cu toată dragostea inimii mele, căci te iubesc. Şi această iubire mă îndeamnă cu putere să mă dăruiesc, să mă aşez în mâinile tale, fără măsură, cu nemărginită încredere, pentru că tu eşti Tatăl meu.

(Charles De Foucauld)

Exprimaţi-vă opinia