Făclii și călăuze din Societatea lui Isus

Sfinţii Ioan Francisc Regis (1597-1640), Francisc de Geronimo (1642–1716) şi Bernardin Realino (1530-1616), fericiţii Iulian Maunoir (1606-1683) şi Anton Baldinucci (1665-1717), preoţi

 

16-iunie-Fancisc_Regis francois_de-geronimo st-bernardino-realino_1

Comemorează:

În această zi sunt onoraţi cinci sfinţi şi fericiţi, preoţi din Societatea lui Isus, care s-au dedicat apostolatului în Franţa şi în Italia, în mod deosebit misiunilor populare şi rurale.

Aceştia sunt: Ioan Francisc de Regis (canonizat în 1737), Francisc de Geronimo (canonizat în 1839), Bernardin Realino (canonizat în 1947), Anton Baldinucci (beatificat în 1893) şi Iulian Maunoir (beatificat în 1951).

 

Francisc de Regis este patronul profesorilor, al probaţioniştilor de anul al treilea şi părintele săracilor. S-a născut în Franţa. A studiat la colegiul iezuiţilor din Beziers, unde s-a distins prin studii şi o viaţă evlavioasă. La 19 ani intră în noviciatul din Toulouse, pregătindu-se pentru apostolatul de la ţară. Regis se dedică misiunilor populare cu râvnă, predică simplu dar cu convingere. A întors mii de protestanţi la Biserica lui Cristos şi a organizat ajutorarea săracilor.

 

Francisc de Geronimo este apostolul Neapolelui. S-a născut în Italia de Sud, a fost un mare misionar popular, venit din popor şi trimis la popor. A muncit pentru binele sufletelor 40 de ani neîntrerupt, cutreierând satele Neapolelui şi predicând pe străzi, în pieţe, în târguri. Slujea celor săraci şi bolnavi şi promova cuminecarea frecventă.

 

Bernardin Realino, apostolul Leccei, s-a născut la Carpi, Italia, primind încă de mic copil o educaţie creştină foarte bună. A studiat filosofia la Modena şi dreptul la Bologna, unde a luat doctoratul. Jurist distins, a practicat avocatura timp de mai mulţi ani, fiind primar în diverse oraşe. La 34 de ani a intrat în Societate, renunţând la toate bogăţiile şi onorurile. A dorit să slujească în Societate ca frate laic, însă superiorii i-au impus studiile teologice pentru preoţie. A educat tinerii, conducându-i pe calea sfinţeniei, slujea bolnavilor şi celo închişi.

 

Anton Baldinucci, numit patronul misionarilor poporali, s-a născut la Firenze, într-o familie nobilă şi foarte evlavioasă. Îl avea ca model pe Sf. Alois de Gonzaga, ale cărui vituţi le imită îndeaproape, iar la vârsta de 16 ani intră în Societate. A dorit să fie misionar între păgâni, însă timp de 20 de ani a cutreierat diecezele Italiei, predicând cu zel. Ţinea exerciţii spirituale pentru toate categoriile, slujea bolnavilor şi nevoiaşilor.

 

Iulian Maunoir, patronul Bretaniei, a fost un iezuit francez, confesorul regelui Henric al IV-lea, care îl sfătuieşte să intre în Societatea lui Isus. Se formează la Tours, Bourges, Nevers şi Rouen, pleacă în misiune şi predică în Bretania timp de 43 de ani prin intermediul basmelor, cântecelor şi a procesiunilor care ilustrau scene din viaţa lui Isus. Moare din cauza vieţii austere şi datorită oboselii.

 

Reține:

Slujindu-i unui sărac, Francisc Regis i-a spus:

Ah, frate, eu sunt cel care trebuie să-ţi mulţumesc. Eu câştig mai mult sslujindu-ţi. Ceea ce fac e o nimica toată faţă de ceea ce aş vrea să fac şi ceea ce ar trebui să fac! Unica plăcere ce ţi-o cer e să mă scuzi dacă am început aşa de târziu a-ţi servi.

Fiind întrebat care este cel mai mare har pe care l-a primit în viaţă, Francisc de Geronimo a răspuns:

Acela că am căutat întotdeauna mai marea mărire a lui Dumnzeu şi nu a mea!

După moartea fericitului Anton Baldinucci Papa Clement a exclamat:

Am pierdut un mare muncitor pentru suflete. Ce zel, ce dragoste mare! Merita acest bun servitor al lui Dumnezeu să-l iubim!

 

Aprofundează:

Gheorghe Fireza, Sfinții și fericiții din Societatea lui Isus, Editura Provinciei Române S.I., București, 1940.

In Cristo Gesù. Profili spirituali dei Santi e Beati della Compagnia di Gesù, Editrice Ancora Milano, 1974.

Liturgia delle Ore della Compagnia di Gesù, Curia Generalizia, Roma, 2007.

 

Exprimaţi-vă opinia