VIAŢA DIECEZEI 

Raport privind fenomenul migraţiei în România – 2018

Pe teritoriul României există şase episcopii romano-catolice: Bucureşti, Alba-Iulia, Iaşi, Timişoara, Satu Mare, Oradea; şi şase greco-catolice: Făgăraş şi Alba-Iulia, Maramureş, Cluj-Gherla, Oradea, Lugoj, Bucureşti; la care se adaugă un ordinariat pentru catolicii de rit armean. Din populaţia de aproximativ 20 milioane a României doar 5,4% sunt catolici, 5,1% fiind protestanţi, neoprotestanţi şi alte religii, iar marea majoritate de 86,5% sunt ortodocşi. Trăind într-o ţară majoritar ortodoxă, influenţa noastră şi puterea de implicare este una redusă. Cu toate acestea, Biserica Catolică a încercat în permanenţă să contribuie la susţinerea iniţiativelor şi proiectelor concrete pentru ajutorarea celor nevoiaşi.

Fenomenul migraţiei care a existat încă din cele mai vechi timpuri, şi care nu a ocolit nici o ţară din lume, afectează de ani buni şi teritoriul României. România se confruntă cu ambele faţete ale migraţiei, atât ad intra cât şi ad extra. Dacă deplasarea populaţiei în trecut era cauzată de schimbările climatice, de pericolul războiului, de persecuţii politice sau religioase, astăzi factorul decisiv al migraţiei, cel puţin din România, este cel de natură economică şi are la bază dorinţa oamenilor de a avea o mai mare siguranţă şi stabilitate. Aspiraţia generală la prosperitate atrage cu sine schimbări importante de ordin demografic, economic şi cultural, atât în ţara noastră cât şi în ţările de destinaţie. În timp ce la noi imigrează clandestin persoanele ce fug din faţa sărăciei şi a conflictelor, din ţara noastră emigrează tinerii şi persoanele bine pregătite pentru un viitor mai bun.

1. Imigranţi pe teritoriul României

a. Date statistice

După datele oficiale se pare că tabloul imigranţilor care au intrat pe teritoriul României arată astfel: 2010 – 1038 peroane; 2011 – 1720 persoane; 2012 – 2982 persoane; 2013 – 1499 persoane; 2014 – 1620 persoane; 2015 – 1266 persoane; 2016 – 1886 persoane; 2017 – 4820 persoane. Rata de identificare a acestora este de aproximativ 40%. Ruta cea mai des folosită de imigranţi este frontiera de vest, la graniţa cu Serbia dar se intră şi pe graniţa de sud; imigranţii mai folosesc şi ruta aeriană şi cea maritimă. Din cauza situaţiei socio-politice şi umanitare în care se află, aceştia sunt nevoiţi să intre ilegal (fără documente sau vize de intrare).

Ţara de provenienţă şi naţionalitatea celor mai mulţi dintre cei care au întrat în România în anul 2017 este următoarea: Irak – 2742; Siria – 945; Afganistan – 257; Pakistan – 247; Iran – 217. Cei mai mulţi sosesc la noi pentru că sunt persecutaţi (politic, religios, etnic etc.) sau din cauza situaţiilor cauzate de conflictele armate. Sistemul de azil din România a fost supus unei presiuni constante şi ascendente, de aceea statul român asigură neîngrădit accesul la procedura de azil tuturor celor care solicită protecţie şi respectă principiul nereturnării, asigurând cazare în centrele special amenajate. Majoritatea cetăţenilor care ajung în Romania solicită direct azil. Toate persoanele care au primit o forma de protecţie au beneficiat de documente de identitate şi, la cerere, de documente de călătorie, fiind neîngrădit dreptul la libera circulaţie. In 2018, cele mai multe cereri de azil au fost depuse in Timişoara şi Bucureşti. Numărul cererilor de azil în 2018 a scăzut în prima parte a anului cu aproape 55%, fiind depuse 900 cereri. Tot în prima jumătate a anului 2018, 948 de persoane au fost înscrise în programul de integrare în Romania.

Centrele de cazare, serviciile asigurate atât de către stat cât şi de ONG-uri sunt la cele mai înalte standarde, legislaţia în domeniu fiind armonizată cu cea europeană. Centrele de stat sunt situate în Bucureşti, Giurgiu, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta-Mare, Timişoara.

b. Iniţiative ale Bisericii

Pe parcursul anului 2017, JRS Romania (Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi), cea mai mare şi importantă organizaţie catolică ce se implică în ajutorarea imigranţilor, a implementat un număr de 11 proiecte (6 proiecte naţionale cu fonduri europene, 1 proiect cu fonduri europene în parteneriat cu JRS Europa, 1 proiect susţinut cu sprijinul UNHCR Romania şi 3 proiecte cu fonduri private din străinătate şi din România). Ponderea cea mai mare a activităţilor au avut-o activităţile de asistenţă directă acordate beneficiarilor: asistenţă/reprezentare juridică, asistenţă şi consiliere socială, cazare – aproximativ 3.600 de persoane; cât şi asistenţa de urgentă la graniţele României – aproximativ 1.4000 de imigraţi; de asemenea: activităţi de advocacy şi campanii de informare/conştientizare, studii/cercetare, seminarii, acţiuni de instruire, activităţi de lobby.

Biserica, în nume personal, nu are locuri de găzduire, dar organizaţii catolice, precum JRS, oferă cazare imigranţilor în nevoie – aproximativ 80 locuri. În situaţii de vulnerabilitate, cum sunt mamele singure, sunt asigurate locuri de cazare limitate şi asistenţă de către FCJ si cei de la Popeşti-Leordeni.

Acţiunile JRS au vizat promovarea unor politici publice bazate pe sustenabilitate şi coerenţă, unitare din punct de vedere practic, apărând seturi de reglementări juridice care ocrotesc persoane sau grupurile aflate în dificultate. JRS Romania s-a implicat în cauze care au vizat aproape toate categoriile de cetăţeni străini, în vederea influenţării active a politicilor sociale. În decursul ultimilor 8 ani de zile au fost ajutaţi de JRS aproximativ 10.000 de imigranţi. Există şi alte organizaţii ale Bisericii care susţin şi ajută imigranţii, dar nu au o activitate atât de puternică şi bogată.

Episcopii au insistat de fiecare dată cu privire la respectarea şi punerea în aplicare a celor douăzeci de puncte de acţiune pastorală: „Fiecare unitate bisericească, structură de învăţământ şi centru pastoral sau formativ, ca şi fiecare paroh şi colaborator va prezenta cu grijă aceste 20 de puncte în favoarea celor ce intră în fenomenul migrator”. (Cuvinte de însoţire a documentului oficial în română – Ep. Petru Gherghel).

2. Emigranţi de pe teritoriul României

a. Date statistice

Cel mai recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) arată că ţara noastră este a doua într-un top mondial al migraţiei, după Siria, stat lovit de un război civil. Avem peste 3,4 milioane de români plecaţi la muncă în străinătate, unii dintre ei stabiliţi definitiv acolo cu tot cu familii. În procente, diaspora reprezintă 17% din populaţia totală a României. Ţara noastră a înregistrat o creştere a migraţiei de 7,3% procente pe an. Experţii Naţiunilor Unite notează că România are cea mai accelerată creştere a numărului de migranţi într-un stat care nu s-a confruntat cu un război.

Studiile cele mai recente, extrem de îngrijorătoare, arată că nouă români părăsesc în fiecare oră ţara, România pierzând anual echivalentul unui oraş de nivel mediu din România. Specialiştii spun că anul trecut au părăsit ţara 85.000 de români şi că cei care emigrează în ultima vreme sunt îndeosebi tinerii orientaţi spre studii, dar mai ales spre muncă. O mare parte dintre aceştia probabil vor rămâne acolo, ridicând gradul de îmbătrânire al populaţiei din România.

Avantajul emigranţilor români, dar în acelaşi timp factorul ce amplifică fenomenul emigraţiei, este adaptarea uşoară în ţările de destinaţie. Suntem un popor care se adaptează uşor, iar asemănările culturale cu ţările de adopţie, precum Italia, Anglia, Spania sau Franţa, au contribuit şi ele la exodul masiv. Pe lângă factorul economic, factorul politic a avut şi el un rol important în exodul românilor. Contextul politic a făcut ca să lipsească o speranţă concretă la nivel general. Decizii greşite, lipsa de investiţii, lipsa de finanţare, lipsa unui program de viitor, schimbările fără sfârşit din sistemul de educaţie şi din alte domenii importante şi-au spus cuvântul.

Românii sunt pe primul loc între naţiunile din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte obţinerea cetăţeniei altui stat membru UE, potrivit datelor Eurostat. Astfel, în 2017, peste 28.000 de români au obţinut cetăţenia altui stat membru al Uniunii Europene. Dintre aceştia, 50,7% şi-au luat cetăţenia italiană, 10,7% pe cea germană, iar 9,2% cetăţenia ungară.

b. Preocupări ale Bisericii

În faţa acestui fenomen şi a acestor provocări, episcopii din România şi Biserica locală simt o mare tristeţe. Cresc şi întineresc numărul comunităţilor române din diaspora, diminuându-se numărul credincioşilor catolici din ţară, atât din cauza natalităţii scăzute, dar mai ales din cauza creşterii mediei de vârstă a populaţiei.

Episcopii şi Biserica din România se implică în vastul fenomen al migraţiei şi îşi doresc să arate grijă atât faţă de membrii proprii cât şi faţă de celelalte persoane angrenate în acest fenomen. Ei îi susţin pe românii plecaţi în afara graniţelor României prin trimiterea de preoţi români care să-i însoţească.

În ceea ce priveşte consecinţele pentru România, specialiştii spun că sunt alarmante, pentru că jumătate din populaţia activă din România pleacă în străinătate. Au fost ani în care resursa financiară trimisă în ţară de românii care muncesc în străinătate a ajutat foarte mult economia ţării, dar acest lucru se va termina pentru că cei plecaţi vor avea din ce în ce mai puţine conexiuni cu ţara. În aceste condiţii, România va rămâne şi fără forţă de muncă şi fără sprijinul financiar al celor plecaţi. Migraţia populaţiei active va fi devastatoare pentru România, întrucât cea mai importantă resursă a unui stat este generaţia tânără. În consecinţă, se susţine prin vocea episcopilor că „trebuie să păstrăm acea coeziune continuă între credincioşii unei dieceze şi cei plecaţi în diaspora sau în migraţie… Fac un apel la familiile noastre pentru a rămâne unite, pentru a păstra acea coeziune cu marea familie a Bisericii şi să îşi continue misiunea care le este dată lor de către Dumnezeu” (interviu acordat Radio Vatican – Ep. Petru Gherghel).

3. Pastoraţia nomazilor şi itineranţilor

În ţara noastră nu există o pastoraţie itinerantă pentru că subiecţii unei astfel de pastoraţii sunt în mod particular persoanele de etnie romă, care în ultimii ani au devenit o categorie de persoane stabilă şi ne-itinerantă.

4. Iniţiative pastorale în favoarea turiştilor

Nu există o pastoraţie în ambientele turistice cum ar fi aeroporturi, gări, porturi etc. Doar în localităţile turistice, pe perioada estivală şi a concediilor este organizată mai bine pastoraţia pentru a permite persoanelor o mai bună participare la sacramente.

5. Pastoraţia celor care se pregătesc să emigreze

O pastoraţie organică cu privire la cei care se pregătesc să emigreze nu există. De obicei, în ţările de destinaţie există deja comunităţi catolice române care facilitează integrarea uşoară a românilor în ţara de destinaţie.

Document întocmit de pr. Florin Petru Sescu cu sprijinul pr. Marius Taloş, responsabil – JRS-România

Exprimaţi-vă opinia