Papa Francisc la rugăciunea ”Angelus” de duminică, 21 august 2016 – OSS_ROM

21 aug 2016. Cu o amplă reflecție despre pagina Evangheliei proclamată astăzi în liturgia romană dar și cu o rugăciune pentru victimele atentatului sângeros de sâmbătă din Turcia, papa Francisc s-a adresat duminică la amiază miilor de romani și pelerini care au venit în Piața Sfântul Petru la tradiționala rugăciune mariană ”Angelus Domini”. Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea Sfântului Părinte:

«Dragi frați și surori, pagina Evangheliei de astăzi ne îndeamnă să medităm la tema mântuirii. Evanghelistul Luca povestește că Isus era în călătorie spre Ierusalim și în acest timp s-a apropiat de el unul care îi pune această întrebare: ”Doamne, sunt puțini cei mântuiți?” (Lc 13,23). Isus nu dă un răspuns direct, dar îndreaptă discuția spre un alt plan, cu un limbaj sugestiv, pe care la început discipolii probabil nu-l înțeleg: ”Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulți vor căuta să intre și nu vor putea” (v. 24). Prin imaginea porții, El vrea să-i facă pe ascultători să înțeleagă că nu este o chestiune de număr, câți se vor mântui, nu contează să știi cât sunt de mulți, dar este important faptul ca toți să știe care este calea ce conduce la mântuire: poarta.

Acest parcurs, acest drum prevede trecerea printr-o poartă. Dar unde este poarta? Cum este poarta? Cine este poarta? Isus însuși este poarta (cf In 10,9). O spune el însuși: ”Eu sunt poarta”, în Evanghelia după Ioan. El ne conduce în comuniunea cu Tatăl, unde aflăm iubire, înțelegere și ocrotire. Dar, ne putem întreba, de ce această poartă este strâmtă? De ce spune că este strâmtă? Este o poartă strâmtă nu pentru că ar fi asupritoare, ci pentru că ne cere să îngustăm și să limităm orgoliul nostru și teama noastră, ca să ne deschidem cu inimă smerită și încrezătoare față de El, recunoscându-ne păcătoși, nevoiași de iertarea sa. De aceea este strâmtă, ca să limităm orgoliul nostru, care ne umflă. Poarta milostivirii lui Dumnezeu este îngustă dar este întotdeauna larg deschisă, este larg deschisă pentru toți! Dumnezeu nu dă loc preferințelor, dar îi primește pe toți, fără deosebire. Este, cu alte cuvinte, o poartă strâmtă ca să reducă mândria noastră și teama noastră, dar larg deschisă pentru că Dumnezeu ne primește fără deosebire. Iar mântuirea pe care El ne-o dăruiește este un flux neîncetat de milostivire: un flux neîncetat de milostivire care abate orice barieră și deschide perspective surprinzătoare de lumină și de pace. Poarta cea strâmtă, dar întotdeauna larg deschisă. Nu uitați de acest lucru. Poarta strâmtă, dar întotdeauna larg deschisă.

Isus ne adresează astăzi, încă o dată, îndemnul stăruitor de a merge la El, de a trece poarta vieții depline, reconciliate și fericite. El îl așteaptă pe fiecare dintre noi, oricare ar fi păcatul pe care l-am comis, oricare, ca să ne îmbrățișeze, să ne ofere iertarea sa. El singur poate transforma inima noastră, El singur poate să dea sens deplin existenței noastre, dăruindu-ne bucuria adevărată. Intrând pe poarta lui Isus, poarta credinței și a Evangheliei, noi vom putea să ieșim din atitudinile mundane, din proastele obiceiuri, din egoism și închidere. Când există contactul cu iubirea și milostivirea lui Dumnezeu, există schimbarea autentică. Și viața noastră este iluminată de lumina Duhului Sfânt, o lumină ce nu poate fi stinsă.

Aș vrea să vă fac o propunere. Să ne gândim acum, în tăcere, pentru câteva clipe, la lucrurile pe care le am în mine și care mă împiedică să trec prin poartă: orgoliul meu, mândria mea, păcatele mele. Și apoi, să ne gândim la cealaltă poartă, la cea deschisă larg de milostivirea lui Dumnezeu care de partea cealaltă ne așteaptă ca să ne dea iertarea. O clipă, în tăcere, să ne gândim la aceste două porți.

Domnul ne oferă numeroase ocazii ca să ne mântuiască și să intrăm pe poarta mântuirii. Această poartă este ocazia care nu trebuie pierdută: nu trebuie să facem discursuri academice despre mântuire, ca acela care s-a adresat lui Isus, dar trebuie să ne folosim de ocaziile de mântuire. Pentru că la un moment dat ”stăpânul casei se va scula și va închide poarta” (v. 25), după cum ne-a amintit Evanghelia. Dar dacă Dumnezeu e bun și ne iubește, de ce închide poarta, va închide poarta la un moment dat? Pentru că viața noastră nu este un joc video sau o telenovelă, viața noastră este serioasă și obiectivul de atins este important: mântuirea veșnică.

Fecioarei Maria, Poarta cerului, îi cerem să ne ajute să folosim ocaziile pe care Domnul ni le oferă pentru a trece prin poarta credinței și să intrăm astfel pe o cale largă: este calea mântuirii, care poate să-i primească pe toți cei care se lasă atinși de iubire. Iubirea este cea care mântuiește, iubirea care deja pe pământ este izvor de fericire pentru cei care, în blândețe, răbdare și dreptate, uită de sine și se dăruiesc celorlalți, mai ales celor săraci”.

După rugăciunea Angelus”, înainte de saluturile adresate pelerinilor, papa Francisc a făcut o rugăciune pentru victimele atentatului de ieri din Turcia. Potrivit surselor locale, în orașul Gaziantep, la granița cu Siria, un atentat sinucigaș la o petrecere de nuntă a lăsat în urmă cel puțin 50 de morți și 90 de răniți.
”Dragi frați și surori, am primit știrea tristă privind atentatul sângeros care ieri a lovit scumpa Turcie. Să ne rugăm pentru victime, pentru cei morți și răniți, și să cerem darul păcii pentru toți oamenii”.

Primiți la încheiere Binecuvântarea Apostolică a Sfântului Părinte.

Aici, serviciul audio: 

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia