13 iulie 2013. Marea sărbătoare a tinerilor desfășurată pe malul râului Paraguay, din orașul Asunción a încheiat cu un entuziasm greu de descris în cuvinte călătoria apostolică a Papei Francisc în America Latină. Sute de mii de tineri au participat la acest moment, cântecele și dansurile marcând începutul emoționantei întâlniri. Intensitatea trăirilor a fost alimentată și de mărturii de viață, precum cea a tinerei Liz care se îngrijește de mama și de bunica grav bolnave. Un alt tânăr, Manuel a trăit experiența sărăciei extreme și a abandonului.

Papa a luat cuvântul și, lăsând la o parte discursul pregătit pentru că – după cum a spus –  discursurile pregătite în prealabil riscă să fie plictisitoare (Pontiful încredințând însă discursul pentru a fi publicat), a ales să vorbească în întregime liber. Pornind de la cuvintele unui tânăr, Orlando, care – după ce a citit lectura Evangheliei – a mers să-l salute, cerându-i să se roage pentru libertate, Sfântul Părinte a spus că libertatea este un dar de la Dumnezeu, dar că este necesar să știm să-l primim, având o inimă liberă de numeroasele încătușări, precum exploatarea, lipsa mijloacelor de supraviețuire, dependența de droguri, tristețea. Toate aceste lucruri – a spus Papa – ne iau libertatea. Libertatea înseamnă să ai o inimă liberă, în măsură să exprime ceea ce gândește și simte, și care are posibilitatea de a face ceea ce crede și simte. Pontiful i-a îndemnat pe toți tinerii la rugăciune, la a-i cere lui Dumnezeu o inimă liberă care să nu fie sclava înșelăciunilor lumii, precum comoditatea, existența superficială, falsa libertate dată de ideea trăirii după propriile plăceri. “Trebuie să cerem darul unei inimi libere”, a îndemnat Pontiful.

Liz –  a spus Papa, referindu-se la mărturia tinerei care și-a asumat îngrijirea mamei și a bunicii – ne învață că nu trebuie să ne spălăm pe mâini precum Ponțiu Pilat. Liz și-ar fi putut interna mama și bunica într-o casă de îngrijire, însă a preferat să devină ea însăși o îngrijitoare pentru ele, dedicându-se cu iubire slujirii lor. Liz are 25 de ani pe care i-a pus la dispoziția mamei și a bunicii, solidaritatea prietenilor ajutând-o să meargă mai departe. Gestul ei de iubire supremă exprimă respectarea poruncii a patra: “cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta”.

Succesiv, referindu-se la Manuel, a spus că nu a avut o viață ușoară, fiind exploatat, maltratat, abandonat. Însă Manuel, în loc să se răzbune pe viață, a ales să meargă să muncească. Pontiful s-a rugat pentru toți copiii care trăiesc situații dificile, indicându-le tinerilor următoarele dimensiuni: libertatea inimii, slujirea, solidaritatea, speranța, munca, lupta pentru viață. Viața – a spus Pontiful – nu este ușoară pentru tineri. Disperarea îi împinge pe mulți tineri spre delincvență, acestor tineri trebuind să le spunem că le suntem aproape, că vrem să-i ajutăm cu spirit de iubire.

Atât Liz cât și Manuel s-au alimentat cu speranță și forță de la Isus și de la Dumnezeu Tatăl. Avem nevoie –  a spus Pontiful – de tineri plini de forță și de speranță, nu de tineri slabi, obosiți și plictisiți. Au speranță și sunt puternici tinerii care îl cunosc pe Isus și care au inima liberă. Aceasta este calea. Este nevoie de sacrificiu, de mers împotriva curentului, după cum spun Fericirile, ce reprezintă planul lui Dumnezeu pentru noi. Tinerii săraci cu spiritul sunt cei care-i înțeleg pe săraci, pe cei împovărați, fiind în măsură să se implice alături de ei.

Papa i-a îndemnat pe tineri să fie capabili să-și facă auzită vocea, dar să știe totodată să păstreze organizată mișcarea de tineret din Biserică, fără a distruge nimic din ce s-a construit. În final, Papa a invocat ajutorul lui Isus pentru tineri și tinere, astfel încât să fie plini de forță, fără frica de a trăi, plini de curajul de a fi fericiți și de a visa.

Isus, învață-ne să visăm lucruri mărețe, frumoase, care să ne lărgească inimile, a invocat Papa. Dă-ne tărie, inimă liberă, speranță, iubire și învață-ne să slujim!

R.V./A.M.

 

Sursa: Radio Vatican

 

Exprimaţi-vă opinia