Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie, duminică, 12 iulie 2015, la sanctuarul din Ñu Guazú, în Asuncion, cu ocazia călătoriei sale apostolice în Paraguay. – AP

RV 12 iul 2015. Isus nu i-a trimis pe ucenicii săi ca oameni de putere, proprietari, șefi, încărcați cu legi și norme; dimpotrivă, le arată că drumul creștinului este acela de a transforma simplu inima oamenilor: a spus papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată în aer liber pe esplanada sanctuarului de la Ñu Guazú, în apropiere de Asuncion, duminică, 12 iulie 2015, în ultima zi a călătoriei sale apostolice în Paraguay. Sanctuarul a fost ridicat pe același loc în care Sf. Ioan Paul al II-lea i-a canonizat pe Sfântul Roca Gonzalez de Santa Cruz și pe însoțitorii săi, în timpul călătoriei apostolice efectuată de la 16 la 18 mai 1988. Terenul din fața sanctuarului de la Ñu Guazú face parte acum dintr-o bază militară și are o capacitate de 1,5 milioane de persoane.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, papa Francisc a recitat rugăciunea ”Îngerul Domnului” de la altarul construit din spice de grâu și boabe de porumb, fiind împodobit cu nuci de cocos, bostani și alte produse naturale locale. Proiectul artistic original, realizat de Koki Ruiz, are o structură monumentală vegetală, cu o deschidere de 40 de metri și o înălțime de 41 de metri, purtând în vârf o mare cruce. Complexul a fost realizat într-o localitate care în secolele trecute a făcut parte din celebrele ”reducciones” ale iezuiților din Paraguay. Imaginile sfinților de la altar au fost realizate din boabe de porumb și semințe de bostan, floarea soarelui și alte plante. Roadele folosite vor fi donate și distribuite între diferitele instituții care oferă asistență celor mai săraci.

La predica Sfintei Liturghii papa Francisc a prezentat o amplă meditație despre lecturile biblice ale duminicii, a XV-a din timpul liturgic de peste an în calendarul roman sau latin. Referindu-se la Evanghelia duminicii (Mc 6,1-8) în care Isus îi trimite în misiune pe ucenicii săi, papa Francisc a subliniat că discipoli ai lui Isus sunt, în toate timpurile, cei care, mai presus de toate, învață să trăiască cu încredere din prietenia lui Isus. Evanghelia ne prezintă, pentru a spune astfel, carta de identitate a creștinului, scrisorile lui de acreditare.
• «Isus îi cheamă pe discipolii săi și îi trimite dându-le reguli clare, precise. Îi sfidează cu o serie de atitudini, comportamente pe care trebuie să le aibă. Nu de puține ori, acestea pot părea pentru noi exagerate sau absurde; atitudini pe care ar fi mai ușor să le citim în mod simbolic sau ”spiritual”. Dar Isus este foarte precis, e foarte clar. Nu le spune: ”faceți oarecum” sau ”faceți ceea ce puteți”. Să le amintim împreună, prin acest îndemn: ”Nu luați nimic pentru drum decât un toiag; nici pâine, nici desagă, nici bani la brâu… rămâneți în casa în care vă vor da găzduire” (cf Mc 6,8-11). Pare a fi ceva imposibil».

Atenția noastră, a continuat papa Francisc, ar putea fi atrasă de cuvinte precum pâine, bani, desagă, toiag, sandale, tunică și așa mai departe. Cu toate acestea, există un cuvânt cheie care riscă să rămână neobservat, un cuvânt central în spiritualitatea creștină și în experiența uceniciei: ospitalitatea. Ca bun învățător și pedagog, a subliniat Pontiful, Isus ”îi trimite să trăiască ospitalitatea”, spunându-le: ”dacă intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela” (v. 10). Îi trimite să învețe una din trăsăturile fundamentale pentru comunitatea celor care cred, astfel că ”am putea spune că creștinul este cel care a învățat să ofere ospitalitate, care a învățat să-i primească pe ceilalți”.
• «Isus nu-i trimite ca oameni de putere, ca proprietari, șefi, încărcați cu legi și norme; dimpotrivă, le arată că drumul creștinului este, simplu, transformarea inimii. Ajutorul său vine să o transforme pe a noastră. A învăța să trăiești într-un alt fel, cu o altă lege, sub o altă normă. A trece de la logica egoismului, a închiderii, a ciocnirii, a dezbinării, a superiorității, la logica vieții, gratuității și iubirii. De la logica stăpânirii, asupririi și manipulării, la logica primirii, acceptării și îngrijirii».

Atât viața cât și misiunea de a vesti Evanghelia, a spus papa Francisc la predică, urmează, în cele din urmă, două feluri de a gândi și de a vedea realitatea:
• «De câte ori gândim misiunea pe bază de proiecte și programe! De câte ori ne închipuim evanghelizarea în jurul a mii de strategii, tactici, manevre, trucuri, căutând să convertim persoanele cu argumentele noastre. Astăzi, Domnul ne spune foarte clar: în logica Evangheliei nu se convinge prin argumente, strategii, tactici, ci învățând simplu să oferi ospitalitate, să primești».

În acest sens, a reluat Sfântul Părinte, Biserica este casa ospitalității și putem face mult bine dacă ne încurajăm unii pe alții să învățăm limbajul ospitalității, limbajul primirii celuilalt: ”câte răni și câtă disperare pot găsi îngrijire într-o locuință în care unul se simte primit. De aceea e necesar să ținem ușile deschise și, mai ales, ușa inimii”.
• «Ospitalitate cu cel flămând, cu cel însetat, cu cel străin, cu cel gol, cu cel bolnav, cu cel aflat la închisoare (cf Mt 25, 34-37), cu cel lepros, cu paraliticul. Ospitalitate cu cel care nu gândește ca noi, cu cel care nu are credință sau a pierdut-o, și uneori, chiar din cauza noastră. Ospitalitate cu cel prigonit, cu cel fără un loc de muncă. Ospitalitate față de culturile diferite, de care țara paraguayană este atât de bogată, ospitalitate față de cel păcătos, pentru că fiecare dintre noi este la fel».

De multe ori uităm că există un rău care precedă păcatele noastre, o rădăcină care provoacă multe daune și distruge atâtea vieți, un rău care se cuibărește în suflet și consumă vitalitatea noastră: este singurătatea. Aceasta ne separă de ceilalți, de Dumnezeu și de comunitate, ne închide în noi înșine. De aceea, una din activitățile caracteristice Bisericii, mama noastră, nu este aceea de a administra lucruri și proiecte, ci de a învăța la trăirea fraternității cu ceilalți, din convingerea că ”fraternitatea primitoare este cea mai bună mărturie că Dumnezeu e Tată, pentru că «din aceasta vor ști că sunteți discipolii mei, dacă vă veți iubi unii pe alții» (In 13,35). În acest fel Isus ne deschide spre o nouă logică, un orizont plin de viață, frumusețe, adevăr și plinătate.
• «Dumnezeu nu închide niciodată orizonturile, Dumnezeu nu este niciodată pasiv în fața vieții, nu este niciodată pasiv la suferința fiilor săi. Dumnezeu nu se lasă întrecut în generozitate. De aceea l-a trimis la noi pe Fiul său, îl dăruiește, îl înmânează, îl împarte, pentru ca noi să învățăm calea fraternității, calea dăruirii. Este, în cele din urmă, un nou orizont, un nou Cuvânt pentru atâtea situații de excluziune, risipire, închidere, izolare; este un Cuvânt care sfâșie tăcerea singurătății».

Iar când suntem obosiți sau îndatorirea de a vesti Evanghelia devine apăsătoare, e bine să ne aducem aminte că viața pe care Isus ne-o oferă răspunde la necesitățile cele mai profunde ale persoanei, pentru că toți am fost creați pentru prietenia cu Isus și iubirea fraternă (cfr Evangelii gaudium, 265).
• «Un lucru este sigur: nu putem obliga pe nimeni să ne primească, să ne ofere ospitalitate; este sigur și face parte din sărăcia noastră și din libertatea noastră. Dar este la fel de sigur că nimeni nu ne poate obliga să nu fim primitori, ospitalieri față de viața poporului nostru. Nimeni nu ne poate cere să nu primim și să nu îmbrățișăm viața fraților noștri, mai ales viața celor care și-au pierdut speranța și gustul de a trăi. Cât de frumos este să ne imaginăm parohiile noastre, comunitățile, capelele, locurile în care sunt creștini, nu cu ușa închisă ci ca adevărate centre de întâlnire între noi și Dumnezeu, locuri de ospitalitate și primire!»

La rugăciunea ”Angelus Domini”, recitată la sfârșitul Sfintei Liturghii de la sanctuarul Ñu Guazú, Pontiful i-a mulțumit arhiepiscopului de Asunción, Edmundo Ponziano Valenzuela Mellid pentru cuvintele sale, în care a exprimat sentimentele de afecțiune ale întregii Biserici din Paraguay. Îndreptând atenția credincioșilor spre Fecioara Maria, papa Francisc a subliniat că ”la fel ca în alte țări din America Latină, credința paraguayenilor poartă amprenta iubirii față de Fecioara Maria. Mergeți cu încredere la mama voastră, deschideți-i inima și încredințați-i bucuriile și durerile voastre, speranțele și suferințele voastre. (…) Nu încetați să o invocați pe Maria și să vă puneți încrederea în Maria, maică a milostivirii pentru toți fiii ei, fără nici o deosebire”. ”Vă cer, dragi frați, să nu uitați să vă rugați și pentru mine. Știu bine cât de mare este iubirea față de Papa în Paraguay. Vă port și eu în inima mea și mă rog pentru voi și pentru țara voastră”.

Papa Francisc a invocat, în fine, binecuvântarea sa apostolică.

După Sfânta Liturghie papa Francisc a mers la nunțiatura apostolică din Asunción unde a avut o întâlnire colocvială cu episcopii din Paraguay și a luat prânzul împreună cu ei.

Ultimul eveniment al călătoriei apostolice în Paraguay, duminică, 12 iulie 2015, la ora locală 17.00 (ora României 24.00): așteptata întâlnire cu tinerii din țara cu media de vârstă printre cele mai tinere din lume. Evenimentul se desfășoară pe bulevardul Costanera din Asunción. Un sector special este rezervat voluntarilor care au asigurat buna desfășurare a celebrărilor liturgice prezidate de Sfântul Părinte în aceste zile.

Suveranul Pontif se întoarce la Roma duminică seară, la ora locală 19.00. Sosirea pe aeroportul Roma – Ciampino este prevăzută pentru luni, 13 iulie 2015, la ora 13.45.

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia