Papa Francisc, la Sfânta Liturghie celebrată duminică 21 iunie 2015 la Torino. – RV

RV 21 iun 2015. Papa Francisc a sosit duminică la Torino, în nordul Italiei, unde efectuează un pelerinaj de două zile la Giulgiul din metropola regiunii Piemont. Prețioasa relicvă, care dă mărturie despre suferințele lui Isus în timpul patimii și morții sale, este expusă spre venerare de la 19 aprilie la 24 iunie a.c. cu ocazia împlinirii a două sute de ani de la nașterea Sfântului Ioan Bosco. Genericul pelerinajului din acest an la Giulgiul din Torino, ”Iubirea cea mai mare”, se inspiră din cuvintele lui Isus (In 15,13): ”Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”.

Sfântul Părinte a ajuns cu avionul pe aeroportul din Torino duminică în jurul orei 8.00, unde a fost întâmpinat de arhiepiscopul de Torino, mons. Cesare Nosiglia, de primarul orașului, Piero Fassino, și de alte autorități politice. Primul moment pe agenda vizitei sale, întâlnirea cu reprezentanții din domeniul muncii în Piazza Reale, după care a mers în catedrala orașului, dedicată Sfântului Ioan Botezătorul pentru un moment de rugăciune și reculegere personală în fața Giulgiului. Erau prezenți mai mulți preoți în vârstă și un grup de călugărițe de viață claustrală. Succesiv, Papa s-a oprit la mormântul Fericitului Piergiorgio Frassati (1901-1925), a cărui scurtă viață reprezintă pentru Biserica locală ”o admirabilă sinteză între valorile liberale și viziunea catolică”. La ora 10.45, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în Piața Vittorio Veneto.

”Ca odinioară pe lacul Galileei, și astăzi, pe marea existenței noastre, Isus este cel care învinge puterile răului și amenințările disperării”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată duminică, 21 iunie 2015, în Piazza Reale din Torino, cu ocazia pelerinajului său de două zile la Giulgiul din metropola italiană. Pe aceste pământuri, a mai spus papa la Sf. Liturghie cu participarea a aproximativ o sută de mii de credincioși, au crescut atâția Sfinți ”liberi și încăpățânați” care au primit iubirea lui Dumnezeu și au răspândit-o în lume: pe urmele lor, să trăim și noi bucuria Evangheliei.

Referindu-se la rugăciunile și la lecturile biblice proclamate la Sfânta Liturghie a acestei duminicii (Iob 38,1.8-11; Psalmul 106; 2Corinteni 5,14-17; Marcu 4,35-41) Sfântul Părinte a subliniat trăsăturile iubirii lui Dumnezeu față de noi: este o iubire credincioasă, o iubire care le face noi pe toate, o iubire statornică și sigură. Dar iubirea lui Dumnezeu față de oameni nu a rămas o închipuire: Isus Cristos este cel care întruchipează și dă mărturie pentru această iubire:

• «El nu încetează niciodată să ne iubească, să ne suporte, să ne ierte, și în acest fel ne însoțește pe calea vieții, după făgăduința făcută apostolilor săi: ”Eu sunt cu voi în toatele zilele, până la sfârșitul lumii” (Matei 28,20). Din iubire el s-a făcut om, din iubire a murit și a înviat, și din iubire este mereu alături de noi, în momentele frumoase și în cele grele. Isus ne iubește întotdeauna, până la sfârșit, fără limite și fără măsură. (…) Isus rămâne credincios chiar și când noi am greșit și ne așteaptă ca să ne ierte: El este chipul Tatălui milostiv. Iată iubirea credincioasă».

Papa a vorbit apoi despre cea de a doua trăsătură a iubirii lui Dumnezeu evidențiată de lecturile biblice, o iubire care ”le creează din nou pe toate”, care le face noi pe cele vechi (cf 2Cor 5,14-17). A recunoaște propriile limite și slăbiciuni – a spus Pontiful la predică – înseamnă a deschide ușa pentru a lăsa să intre iertarea lui Isus, o iubire care poate să ne reînnoiască în profunzime și să ne re-creeze:
• «Mântuirea poate intra în inimă când noi ne deschidem în fața adevărului și ne recunoaștem greșelile și păcatele noastre. Atunci simțim, facem acea frumoasă experiență a Celui care a venit nu pentru cei sănătoși, dar pentru cei bolnavi, nu pentru cei drepți, dar pentru cei păcătoși (cf Mt 9,12-13); facem experiența răbdării sale – care este foarte mare – a blândeții sale, a voinței sale de a-i mântui pe toți oamenii. Și care este semnul acesteia? Semnul că am devenit ”noi” și am fost transformați de iubirea lui Dumnezeu este în a ști să te lepezi de hainele ponosite și învechite ale răutății și dușmăniei pentru a te înveșmânta cu cămașa cea curată a blândeții, bunăvoinței, a slujirii celorlalți, a păcii inimii, tipică fiilor lui Dumnezeu. Duhul lumii este mereu în căutare de noutăți, dar numai fidelitatea lui Isus este capabilă de adevărata noutate, de a ne face oameni noi, de a ne re-crea».

În fine, a treia trăsătură a iubirii lui Dumnezeu evidențiată la predica Sfintei Liturghii este aceea de a fi ”statornică și sigură”, ca stâncile care frâng violența valurilor.
• «Isus o arată în minunea relatată de Evanghelie, când potolește furtuna, poruncind vântului și mării (cf Mc 4,41). Discipolilor le este frică pentru că își dau seama că nu fac față, dar El le deschide inima la curajul credinței. Omului care strigă: ”Nu mai pot!”, Domnul îi merge în întâmpinare, îi oferă stânca iubirii sale, de care toți se pot prinde fiind siguri că nu cad. De câte ori simțim că nu mai facem față! Dar el este alături de noi cu mâna întinsă și cu inima deschisă».

Adresându-se în mod direct ”fraților și surorilor torinezi și piemontezi”, din rândul cărora se trag străbunii săi care au emigrat în Argentina, papa Francisc a spus că ei știau bine ce înseamnă să fii ”stâncă”, ce înseamnă ”statornicie”. În acest sens, Pontiful a citat poezia ”Neamul nostru” («Razza nostrana») în care poetul Nino (Giovanni) Costa (1886-1945) elogiază tăria de caracter și fermitatea celor care au emigrat spre alte țărmuri. Cu toate acestea, elogiul străbunilor devine sursă de reflecție pentru urmașii lor: ”Ne putem întreba – a reluat papa Francisc – dacă astăzi noi suntem statornici pe această stâncă a iubirii lui Dumnezeu, cum trăim noi iubirea credincioasă a lui Dumnezeu față de noi? Există întotdeauna pericolul de a uita acea mare iubire pe care Domnul a arătat-o față de noi. Și noi, creștinii, suntem în pericolul de a ne lăsa paralizați de teama de viitor și de a căuta certitudini în cele trecătoare sau într-un model de societate închisă care tinde spre excluziune mai mult decât spre incluziune. Pe aceste pământuri au crescut atâția Sfinți și Fericiți care au primit iubirea lui Dumnezeu și au răspândit-o în lume, sfinți liberi și încăpățânați. Pe urmele acestor mărturisitori, putem trăi și noi bucuria Evangheliei practicând milostivirea; putem împărtăși greutățile atâtor oameni, ale familiilor, mai ales ale celor mai fragile și afectate de criza economică. Familiile au nevoie de a simți mângâierea de mamă a Bisericii pentru a merge înainte în viața conjugală, în educația fiilor, în grija pentru cei bătrâni precum și în transmiterea credinței la tinerele generații”.

De aici, întrebările care au constelat finalul predicii papei Francisc la Sfânta Liturghie de la Torino: ”Credem noi că Domnul este credincios? Cum trăim noi noutatea lui Dumnezeu care în toate zilele ne transformă? Cum trăim noi iubirea statornică a Domnului, care se înalță ca o barieră sigură împotriva valurilor de mândrie și de false noutăți? Duhul Sfânt să ne ajute să fim întotdeauna conștienți de această iubire «stâncoasă» care ne face statornici și puternici în micile și în marile suferințe, ne face capabili de a nu ne închide în fața greutăților, de a înfrunta viața cu curaj și de a privi la viitor cu speranță”.
• «Ca odinioară pe lacul Galileei, și astăzi, pe marea existenței noastre, Isus este cel care învinge puterile răului și amenințările disperării. Pacea pe care El ne-o dăruiește este pentru toți oamenii, chiar și pentru frații și surorile care fug de războaie și persecuții în căutare de pace și libertate».

***
După celebrarea euharistică Pontiful a mers la arhiepiscopie unde a stat la masă cu un grup de tineri deținuți, emigranți, oameni fără adăpost și o familie de romi. La 14.30 papa Francisc a plecat de la arhiepiscopie și a mers la sanctuarul marian Consolata, unde a efectuat o vizită privată de rugăciune și reculegere. La ora intrării noastre în emisie, papa se află la bazilica ”Sfânta Maria, Ajutorul Creștinilor”, unde are loc întâlnirea cu preoții și surorile congregațiilor fondate de Sfântul Ioan Bosco. După închiderea ediției noastre de duminică, vizita papei Francisc la centrul Sf. Iosif Cottolengo, unde are o întâlnire cu bolnavii și purtătorii de handicap. La ora 17.30, ultimul moment public al zilei: întâlnirea cu adolescenții și tinerii.

În cea de a doua zi a pelerinajului său la Torino, luni, 22 iunie, pe agenda Sfântului sunt prevăzute două momente semnificative: prima vizită a unui papă într-un Templu al Comunității Evanghelice a Valdezilor, urmată de Sfânta Liturghie și prânzul împreună cu urmașii străbunilor săi care au emigrat în Argentina. Luni la ora 17, întoarcerea la Roma.

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia