Domnilor cardinali, francisc bartolomeu

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă adresez cordialul meu bun-venit şi îi mulţumesc cardinalului Braz de Aviz pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele tuturor. Mă bucur că această iniţiativă a reunit călugări şi călugăriţe din diferite Biserici şi Comunităţi ecleziale, cărora le adresez căldurosul meu bun-venit. Este deosebit de semnificativ că întâlnirea voastră are loc în timpul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor; în fiecare an, ea ne aminteşte că ecumenismul spiritual este “sufletul mişcării ecumenice”, aşa cum a subliniat decretul conciliar Unitatis redintegratio (nr. 8), al cărui al 50-lea aniversar l-am celebrat recent.

Aş vrea să împărtăşesc cu voi câteva gânduri despre importanţa vieţii consacrate pentru unitatea creştinilor.

Voinţa de a restabili unitatea tuturor creştinilor este prezentă desigur în toate Bisericile şi priveşte atât clerul cât şi laicii (cf. ibid., 5). Însă viaţa călugărească, ce îşi înfige rădăcinile în voinţa lui Cristos şi în tradiţia comună a Bisericii nedespărţite, are fără îndoială o vocaţie deosebită în promovarea acestei unităţi. De altfel, nu este o întâmplare că numeroşi pionieri ai ecumenismului au fost bărbaţi şi femei consacraţi. Şi astăzi, diferite comunităţi călugăreşti se dedică intens acestui obiectiv şi sunt locuri privilegiate de întâlnire între creştini de diferite tradiţii. În acest context, aş vrea să menţionez şi comunităţile ecumenice, ca aceea de la Taizé şi aceea de la Bose, ambele prezente la acest colocviu. Vieţii călugăreşti îi aparţine căutarea unirii cu Dumnezeu şi a unităţii în cadrul comunităţii fraterne, realizând astfel în mod exemplar rugăciunea Domnului “ca toţi să fie una” (In 17,21).

Întâlnirea voastră s-a desfăşurat la Institutul de patristică Augustinianum. Sfântul Augustin începe regula sa cu următoarea afirmaţie, deosebit de elocventă: “Motivul esenţial pentru care v-aţi reunit împreună este ca să trăiţi unanimi în casă şi să aveţi un singur suflet şi o singură inimă îndreptate spre Dumnezeu” (I, 3). Viaţa călugărească ne arată exact că această unitate nu este rod al eforturilor noastre: unitatea este un dar al Duhului Sfânt, care realizează unitatea în diversitate. Ea ne revelează şi că această unitate se poate împlini numai dacă mergem împreună, dacă parcurgem calea fraternităţii în iubire, în slujire, în primire reciprocă.

Nu există unitate fără convertire. Viaţa călugărească ne aminteşte că în centrul oricărei căutări a unităţii, deşi al oricărui efort ecumenic, există înainte de toate convertirea inimii, care comportă cererea şi acordarea iertării. Ea constă în mare parte într-o convertire a însăşi privirii noastre: a căuta să ne privim unii pe alţii în Dumnezeu şi a şti să ne punem şi din punctul de vedere al celuilalt: iată o dublă provocare legată de căutarea unităţii, fie în cadrul comunităţilor călugăreşti, fie între creştinii de diferite tradiţii.

Nu există unitate fără rugăciune. Viaţa călugărească este o şcoală de rugăciune. Angajarea ecumenică răspunde, în primul rând, la rugăciunea Domnului Isus însuşi şi se bazează esenţialmente pe rugăciune. Unul dintre pionierii ecumenismului şi mare promotor al Octavei pentru unitate, pr. Paul Couturier, folosea o imagine care ilustrează bine legătura dintre ecumenism şi viaţa călugărească: îi compara pe toţi cei care se roagă pentru unitate şi mişcarea ecumenică în general cu o “mănăstire invizibilă” care-i reuneşte pe creştinii din diferite Biserici, din diferite ţări şi continente. Iubiţi fraţi şi surori, voi sunteţi primii animatori ai acestei “mănăstiri invizibile”: vă încurajez să vă rugaţi pentru unitatea creştinilor şi să traduceţi această rugăciune în atitudinile şi în gesturile zilnice.

Nu există unitate fără sfinţenie a vieţii. Viaţa călugărească ne ajută să conştientizăm chemarea adresată tuturor celor botezaţi: chemarea la sfinţenia vieţii, care unicul drum adevărat spre unitate. Evidenţiază acest lucru prin cuvinte incisive decretul conciliar Unitatis redintegratio: “Să-şi amintească toţi credincioşii că vor promova şi chiar vor înfăptui cu atât mai bine unirea creştinilor cu cât se vor strădui să ducă o viaţă mai autentic conformă cu Evanghelia. Cu cât va fi mai strânsă comuniunea lor cu Tatăl, Cuvântul şi Duhul, cu atât vor putea spori mai intim şi mai uşor fraternitatea reciprocă” (nr. 7).

Iubiţi fraţi şi surori, exprimându-vă recunoştinţa mea pentru mărturia pe care, cu viaţa voastră, o aduceţi Evangheliei şi pentru slujirea pe care o oferiţi cauzei unităţii, îl rog pe Domnul să binecuvânteze din belşug slujirea voastră şi să vă inspire să lucraţi neobosit pentru pacea şi reconcilierea între toate Bisericile şi Comunităţile creştine. Vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine şi din inimă vă binecuvântez. Să cerem binecuvântarea Domnului rugându-ne, fiecare în propria limbă, rugăciunea Domnului.

Recitarea rugăciunii Tatăl Nostru

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe toţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Exprimaţi-vă opinia