21.01.2015, Vatican (Catholica) – Pentru celebrarea Anului Internaţional al luminii, dedicat importanţei luminii şi rolului ei în noile tehnologii, astronomii iezuiţi de la Observatorul Vaticanului au lansat mai multe noi iniţiative destinate să facă să crească dialogul cu musulmanii, necredincioşii şi catolicii – care ar putea să nu ştie că credinţa lor şi ştiinţa nu sunt în opoziţie. Pr. iezuit Jose Funes, expert în galaxii şi şef al Observatorului Vaticanului, s-a alăturat Ambasadei Iranului la Vatican în organizarea, în 13-15 ianuarie 2015, a unui atelier de studiu asupra „Rolului astronomiei în creştinism şi islam”. Deoarece există aceeaşi lună, acelaşi soare şi aceleaşi stele pentru toţi oamenii, spaţiul şi astronomia sunt terenul comun perfect pentru întâlnire şi dialog, a declarat pr. Funes în cadrul unei conferinţe de presă din 9 ianuarie.
„Lumina este extrem de importantă în religie şi cultură, nu doar pentru ştiinţă şi tehnologie”, a declarat el, arătând că lumina de la soare şi reflectarea ei pe lună sunt fundamentele măsurării timpului, creând calendare şi stabilind ritmurile care ghidează rugăciunea, zi şi noapte. Atelierul, care a reunit savanţi musulmani, catolici şi nu numai, a analizat câteva dintre modurile în care creştinismul şi islamul au studiat cerul în domeniile ştiinţei şi credinţei. Farid Ghassemlou, de la departamentul de istorie a ştiinţei al Fundaţiei Islamice Enciclopedia, a declarat: „Astăzi, mai mult ca oricând, civilizaţiile islamică şi creştină au nevoie de o profundă şi completă înţelegere reciprocă”.
„Avem un trecut comun în domeniile ştiinţei, matematicii, medicinei şi astronomiei. Întrebările pe care oamenii de ştiinţă de ambele religii şi le-au pus au fost aceleaşi. Când fundamentele sunt aceleaşi şi când întrebările sunt aceleaşi, trebuie să ne punem întrebarea: sunt răspunsurile lor aceleaşi? Suntem dornici să ştim acest lucru”, a spus el, adăugând că speră ca atelierul să fie începutul unei explorări pe termen lung a acestor întrebări şi o descoperire „a unor răspunsuri frumoase”.
Astronomii Vaticanului caută de asemenea să ajungă în noi moduri la propria lor turmă: preoţi şi educatori parohiali au fost invitaţi să participe la primul atelier „Credinţă şi astronomie” din 19-23 ianuarie, din Tucson, Arizona, unde astronomii papali îşi realizează cea mai mare parte a cercetării lor. „În aceste patru zile de rugăciune, reflecţie şi astronomie interactivă cu oamenii de ştiinţă de la Observatorul Vaticanului, participanţii vor audia prelegeri ale unor astronomi de frunte, vor face experimente practice, vor vizita spaţiile de cercetare din zona Tucson şi vor împărtăşi între e provocările şi bucuriile la a-i învăţa pe membrii parohiilor lor despre numeroasele moduri în care Biserica a sprijinit ştiinţa şi în mod particular astronomia”, a scris fratele iezuit Guy Consolmagno, cercetător american în astronomie şi preşedinte al Fundaţiei Observatorului Vaticanului.
De asemenea, Fundaţia Observatorului, în parteneriat cu Observatorul European Sudic, îi va duce pe pasionaţii de astronomie într-un tur de nouă zile, în luna aprilie, la unele dintre cele mai bune observatoare din lume aflate pe vârful munţilor din regiunea de nord din Chile. Astronomii Vaticanului au mai lansat un nou sit web cu acces pe bază de înregistrare, numit The Catholic Astronomer. Membrii se vor alătura programului „Spaţiul sacru” al Vaticanului pentru a susţine munca Observatorului şi a avea acces online în exclusivitate la ştiri, imagini şi dialoguri despre astronomie, ştiinţă şi credinţă. Toate aceste iniţiative din ultima vreme sunt parte a eforturilor neîntrerupte ale astronomilor papali de a risipi miturile şi înţelegerile greşite cu privire la relaţia dintre Biserică şi ştiinţă.
Pr. Funes, fr. Consolmagno şi ceilalţi angajaţi ai Observatorului Vaticanului, de zeci de ani, sunt implicaţi în conferinţe itinerante, serii de discursuri, relatări în presă şi publicări de articole şi cărţi, cu misiunea de a comunica mai bine faptul că Biserica nu se opune ştiinţei, ci o îmbrăţişează ca fiind un demers uman important pentru a înţelege creaţia lui Dumnezeu şi a ne minuna de felul în care El se dezvăluie pe Sine prin ştiinţă. Fr. Consolmagno a rezumat adesea acest lucru spunând că ştiinţa lucrează cu teorii făcute de om despre cum funcţionează lumea, în timp ce religia, dimpotrivă, începe cu adevărul divin despre de ce-urile lumii.
Pr. Funes a subliniat că Biblia nu este o lucrare de ştiinţă: „Este o scrisoare de iubire pe care Dumnezeu a scris-o poporului Său, într-o limbă care era folosită în urmă cu 2.000-3.000 de ani”. Astronomii Vaticanului, care sunt oameni ai ştiinţei şi ai credinţei, consideră că astronomia în mod special poate deschide mai larg minţile şi inimile oamenilor şi îi poate aduce mai aproape de Dumnezeu.